Raza de soare


Prin storurile trase o raza ghidusa se strecoara, mangaindu-mi genele, risipindu-mi visele.Ma prefac ca dorm si o las sa-mi picteze tot chipul cu lumina.Mai intai imi pune pe perna petale de mac, se joaca in parul meu, apoi imi mangaie fruntea inca umbrita de gand, coboara pe gene si-mi soarbe ultima urma dintr-o lacrima uitata de ieri.Eu ma prefac in continuare ca dorm si cand in sfarsit ajunge in dreptul buzelor, deschid ochii si mai ales inima si-i zambesc. Toata camera si tot sufletul meu se umple de soare .
Zambesc soarelui, zambesc zilei, zambesc si noptii care a trecut, zambesc si amintirilor, iti zambesc si tie…
Azi e soare si in sufletul meu pentru ca am trimis cu noaptea toate gandurile nascute din neiubire de mine, din neiubirea de ieri. Azi ma iubesc un pic mai mult decat ieri si daca maine ma voi putea iubi si mai mult o voi face pentru ca stiu acum de unde sa-mi iau iubirea: din zambetul mugurilor albi ce s-au deschis in flori udate cu dragostea mea, din zambetul mamii ce stiu ca se roaga in fiecare seara pentru mine, din icoana adevarata de pe perete, din zambetul tatii pe care l-am simtit mangaind cana de lut din care imi beau in fiecare zi apa neuitarii, din zambetul tau pe care mi l-ai trimis cu prima raza de lumina. Asta era raza de soare ce-mi mangaia genele… zambetul tau de dimineata.Azi stiu sa zambesc si sa-mi spun:
-Bine m-am regasit!

Leave a Reply