puncte cardinale

Cateodata imi doresc sa-mi schimb sufletul.Asa cum schimbi o camasa, asa cum schimbi o casa,un tren sau un iubit.Sa fac schimb cu unul mai usor sa-l pot duce sau pur si simplu sa-l fac uitat la vreo rascruce.Sa-l las acolo si sa plec fara sa privesc inapoi, fara sa am un dram de regret.Dar nu pot pentru ca facand ochii roata in jurul meu imi dau seama ca ar trebui sa parasesc atatea puncte cardinale. Mama-mi este la rasarit. Intre mine si ea nu-i nicio piatra de hotar, doar un mar inflorit.Tata este la nord.Rezemat de carul mare, imi urmareste atent orice miscare. Ma ratacesc uneori. Pentru mine… el aprinde steaua polara…In apus stau toti ce-i dragi mie.Bunii, strabunii, si Daia, si Gica si Ilie.E frumos si verde la ei in gradina…e pace si-atatea amintiri, si-atata lumina.La sud, ma marginesc c-un pustiu rasarit cu ficare iubire ce-a murit. Nici pe el nu pot sa-l parasesc…e locul in care apar si traiesc fetele morgane, pietre ce au sapate in ele chip de icoane, nucul batran cu trunchiul uscat,[il vor taia mai tarziu, pentru ultimul pat.]Cateodata as vrea sa-mi schimb sufletul, pentru unul mai bogat, sau pentru unul mai mare.Dar nu o fac pentru ca nu stiu cine as mai fi fara punctele mele cardinale.Photobucket

Leave a Reply