Se duce vara încet, încet, pe tăcute,
E timp de-apus, e ceas de-ntomnare.
Cad umbre de sus, tot mai multe,
Pe fluturii albi ce nu vor să mai zboare.
Și cresc desfrunziri, și greierii mor
Tăcere se lasă pe corzi de chitară.
Când ceasul își aruncă secundele-n gol,
O lebădă cântă pentru ultima oară.
Pustiu e în vis, sunt nopți tot mai goale,
Cuvintele toate sunt acum neștiute.
E timp de-apus, e ceas de-ntomnare
Se duce vara încet, încet, pe tăcute.
..se duce vara! Să plece, ingrata!
N-a fost chip să-i facem pe plac,
Orice i-am fi zis, orice i-am fi dat,
N-a făcut altceva, decât ne-a udat.
Să plece, îi zic; deşi stiu cam prea bine
Ce doruri de vară vor creşte în mine.
Cresc doruri în tine, cresc doruri în noi,
udate de lacrimi, udate de ploi
se duce vara, dar stiu foarte bine
că o altă vară vine apoi.