Psiluneli-O dragoste


Siamezele 
Azi vreau să-ți vorbesc despre dragoste, ție, copila mea, ce nu ai șters nici acum, după două zeci și ceva de ani…mirarea și întrebarea… rămânând la fel ca pe vremea când, micuță fiind, mă întrebai cu candoare  ce este o dragoste mare, cine pune în floare culoare, de ce soarele strălucește, de ce norii stau în aer și nu cad, de ce nu se fac stelele cenușă când ard.
Ai crescut căutând răspuns la întrebări, găsind răspuns la unele, ai rămas același copil întrebător, neînțelegând altele.
Crescând ai început să te cauți, căutându-te ai încercat să mă înțelegi, să înțelegi ce înseamnă dragostea sub toate formele ei. M-ai privit pe mine, numărându-mi chipurile ce-mi întregesc ființa.
Două într-unul, voi în sufletul meu. Ar fi trebuit să fie patru, că doar sunt geamănă, dar nu este.
Rămân doar trei… și lipsă… un gol trist pe care-l completez cu vise.
Unu, doi… la trei înțeleg că sunt completă… eu, unu… doi,  voi, trei –noi.  
Nu-mi închipui că nu ar putea fi așa. Cineva spunea: « Viața omului este nimic în comparație cu infinitul, dar infinit de mult în comparație cu neantul »
Voi două și dragostea voastră ce mă întregește într-un eu complet.
Voi infinit de iubire… neant înlocuit de acest infinit… un tot. Aici, în acest infinit, nu încape tristețea decât atunci când vouă nu vă este bine, atunci când știu că vă pot da de toate, numai noroc, nu,  dar și atunci mă bat cu ea, înlocuind-o cu speranță nemărginită.
Sunt îngrijorată uneori și plină de temeri …sunt mamă. Repetă și tu după mine cuvintele magice ce trebuie sa șteargă orice neputință : mamă… copil… dragoste infinită, completă… fără cuvinte, imposibil de descris… oricât de poet ai fi. Asta este unu-doi-trei.. …eu…voi.
Continuăm… mirarea îți stăruie pe față, atunci când dincolo de voalul cuvintelor, răzbat gânduri triste, pe care încerc să le ascund de voi, inventând povești de iubire. Răspunsul e tot o poveste, numai că aceasta este una adevărată, în care se regăsesc mulți, atât de mulți…
Dumnezeu la început a creat Omul Tot- așa e în mintea mea, un tot… trup siamez… pe o parte bărbatul, pe cealaltă parte femeia… o singură inimă, un singur suflet, același gând, aceleași năzuințe. Însă EL avea atât de multe de făcut, încât la facerea omului a cam obosit.
Într-o zi, neatent, a scăpat Omul Tot din înalt pe pământ …și OMUL … s-a risipit.De la prima risipire, începe căutarea.
 La început nu-ți dai seama că ești incomplet, dar crescând simți că lipsește ceva și-ncepi căutarea. Întâi te cauți pe tine și ești fericit când te și găsești.
Eu m-am găsit odată cu voi… și iar ajung la  voi, și iar număr… unu… doi, apoi eu…trei …și caut pe patru.
Întorc capul pentru a vedea ce e în spatele meu. Nu este ce-ar fi firesc să fie…și atunci sunt tristă… sunt incompletă… vă văd pe voi, dar voi faceți parte din mine …vă întoarceți în același timp cu mine. Doar noi …trei …unde e piesa lipsă ?
Te vrei Tot… alegi cu ochii închiși una… o așezi la întâmplare, sperând să deschizi ochii și să vezi…Omul, dar ca tot ce faci cu ochii închiși, nu e bine.
Deschizi ochii …regret …decepție, amar. Cu cine să mă bat, nu pot să mă bat cu Dumnezeu, uneori nici cu mine, așa că nu-mi rămâne decât să închid ochii la loc… să pot visa… case pe deal, fluturi, un copac înlănțuit de-o ederă, un prinț, îngeri,   …o albă ca zăpada, ce trăiește în fiecare femeie, o lume de poveste. Am încă nevoie de povești… trăiește încă în mine copilul… am nevoie de prinț, chiar dacă-i simplu om…  încă trăiește în mine femeia, dar mai presus de orice am nevoie de mine completă cu voi  …unu …doi …trei – noi.
Noi, siamezele cu o singură inimă, un singur suflet …restul, restul contează mai puțin. Este prea târziu să conteze mai mult, sau poate…

O dragoste înscrisă la mine în suflet și în tabel la psi

6 thoughts on “Psiluneli-O dragoste

  1. ”cine pune în floare culoare, de ce soarele strălucește, de ce norii stau în aer și nu cad, de ce nu se fac stelele cenușă când ard.” … astea-s magii, doar de copii inventabile… sau de maturi-copii, ca tine…
    În altă ordine de idei: scuze, știu că ai comentat acum câteva zile la mine, la un articol pe care apoi l-am retras de pe blog, motivele țin doar de mine…

  2. Da, o dragoste! O dragoste ce o căutăm în noi şi în ceilalţi, în celălalt. Cuvinte fermecate. Eu nu cred în ideea de adult-copil, dar cred în poveştile de atunci, de azi şi de mâine. În altă ordine de idei: titlul e la fel la psiluneli: o dragoste. Subtitlul poate fi: siamezele. Ştiu că acestea sunt regulile, dar e posibil să mă înşel. Am avut şi eu momente când altul aş fi vrut a fi titlul scrierii mele de luni.

Leave a Reply