Am fost în vacanță. Câteva zile în care m-am umplut de verde și albastru. Câteva zile în care am uitat să număr orele, să-mi însemnez prioritățile, să mă divid, să mă împart, să mă risipesc între dimineți de aceeași culoare, să mă refugiez în vise salvatoare.

Același cer, mereu altul, o mare de liniște albastră, liniște spartă doar zborul unui pescăruș sau de râsul înspumat al unui val rupt din albastru înalt.

Pescărușii și-au tăcut zborul, până-n zori, la un nou răsărit. Din pulbere de asfințit, o lună plină desenează pentru sufletul meu obosit, cărări de lumină. “Șoptind, mă acufundă în visuri şi uitare,
Povești îmi povestește de pacea tării sale
De unde el pornește, cântând fără-ncetare.
Atunci mai încetează a mea neliniștire,
Speriată grija zboară din bietul piept al meu,
Atunci pricep că este în lume fericire,
Iar sus în cer albastru îl văd pe Dumnezeu.”

Lermontov- Când trece vântișorul

Un albastru infinit veți găsi în club la psi