Psiluneli- când muzele vorbesc

98-05-longingforunion

Îmi doresc să nu aud cum șuieră obuzele,
Distrugând într-o clipă ce-i atât de frumos.
Mă rog nicicând să nu amuțească muzele
ca-n locul lor să vorbească un tun furios.

Îmi doresc ca pruncii toți să crească în pace,
fără teamă de arme, de dușmani sau de foc,
să fie liniște pe ceruri, pe pământ și pe ape,
războiul să fie o joacă, sau mai bine… deloc.

Ne sunt de ajuns, prea de ajuns osuarele toate
și mii de cimitire umplute de cruci fără nume.
Eu vreau să vorbească muzele toate din arte,
în lume să existe doar duel de cuvinte, de rime.

 

inter arma silent musae este tema psilunelilor din clubul psi

sursa foto-gabilutza.wordpress

8 thoughts on “Psiluneli- când muzele vorbesc

    • Să fie la ei, dar nici măcar acolo. Nici un război nu-i purtat fără un interes. Ca la șah, însă pionii sunt scoși la înaintare și sacrificați.

  1. …nu vreau să ştiu ce-i războiul,
    deşi am ”buni” ce-mi povestesc grozăvii,
    mai bine ascult radioul
    şi caut o piesă de teatru ce-o ştii;
    sau citesc o filă din carte,
    să-mi vorbească cuvântul şoptit
    şi să caut o muză în arte
    ce nu tace, că-i greu de oprit.
    de nu găsesc muza bună,
    am să citesc ”copacul cu vise”
    şi sigur mi se adună
    vorbele acelea promise.

    …te îmbrăţişez şi mă iartă, sunt haotică în virtual…deşi tu tot atât de tare îmi eşti dragă.

  2. Nu-i nimic dacă la ale mele încercări
    nu găsesc comentarii nici unul
    eu tot te iubesc și am pun pe tine chiar tunul.
    Ala cu salve de fluturi, vise, gânduri bune, flori
    și sărutări pe obrăjori.

    • …ba, vin dar mai rar,
      căci nu mă rabdă sufletul să nu apar
      să văd ce taine mai aduci spre mine.
      primesc sărutul, ia şi de la mine…unul.

Leave a Reply