Psiluneli-calator printre iluzii

1234204_542069322531921_331645058_n

Mă strecor printre iluzii,
ca o apa printre pietre lunecoase.
Nu știu unde ajung,
știu că doar curg din zori în amurg.

Alunec ușor atunci când mi-e dor
sau învolburată țâșnesc spre înalt,

mă zbat ziduri să sparg

mă risipesc în nisipul ce curge-n clepsidră prea cald,
m-ascund sub o stâncă sau prin spini îmi fac vad.

Nu știu unde-o să ajung,
printre iluzii eu fug
spre loc mai arid, și mai pustiu,
decât abisul spre care eu curg,
spre care eu cad.

5 thoughts on “Psiluneli-calator printre iluzii

    • Nu-i loc roditor.
      Nu poate rodi nimic de-atât gol,
      Cuvintele doar răsună-n căderi
      sau poate e ecoul răsfrânt din dureri.
      E greu.Sunt doar jos, nu în zbor.

      • Ai să umpli golul, ai să-ţi recapeţi zborul…
        E în noi atâta vindecare, e speranţă şi-avem de partea noastră fărâma de uitare.
        Nu încremenim în durere. Din ea culegem putere, apoi vine zâmbetul şi se prinde de inimă, usucă ultima lacrimă, iar cuvintele răsuna-vor din nou, nu doar ecou… :)

  1. caderile au rolul lor. iar zborul (sau renasterea), de cele mai multe ori, este o iluzie. :) dar asta nu trebuie sa fie un capat de tara.

Leave a Reply