Promovez “Speranțe pe cartelă”

 

Coperta-Sperante-pe-cartela-2014

Am cumpărat de toate pe cartelă. Pâine, carne, zahăr, ulei, totul ni se dădea pe cartelă, înainte de 90. Totul, mai puțin speranțe. Speranța nu era la liber, nici raționalizată, nu se vedea pe nicăieri, nici măcar în ochii oamenilor ce mai aveau uneori curajul să ridice privirea mai sus decât s-ar fi cuvenit.

Speranța era undeva, ascunsă în adânc de suflet. Nici prin somn nu trebuia să vorbești despre asta, nu știai cine te putea auzi, chiar pereții, mai ales pereții, având urechi.

Era și la mine în suflet, la fel cum era și neputința de a accepta totul fără să spun nimic. Eram tânără pe vreme aceea, eram la fel de visătoare ca și acum, dar, până și visele mi le țineam ascunse, undeva într-o cutie a speranței, departe de ochi albaștri cercetători.

Eram o idealistă și-o naivă. Îmi plăcea să cred că a fi cinstit înseamnă să-ți asumi ceea ce spui și să spui ceea ce gândești. Numai că aveam să constat că nu-i bine, nu-i moral, nu-i etic, nu-i politic, să spui lucrurilor pe nume, ba și-n plină ședință de grupă de partid, a cărei conducător eram.

Eram, că apoi, după ce am spus ce gândesc, nu am mai fost. Am dezonorat partidul când le-am spus că nu-mi pot face planul la prăjituri doar c-un tel și-un căzănel, fără să am ce să pun în el.

Parcă aud vocea secretarei de partid, o doamnă ridicată de jos, din rândul maselor populare, cum m-a înfierat apoi, roșie foc de atâta mândrie proletară rănită: „Păi bine, tovarășa Călin, așa se vorbește într-o ședință de partid, așa exemplu dați tineretului socialist, tocmai dumneavoastră, căreia partidul i-a făcut onoarea să vă primească în rândurile lui, ba să vă mai dea și o funcție de conducere!!! Ne-ați dezamăgit, tovarășa! Ați denigrat partidul, organul nostru, tovarășa! Veți suporta consecințele, pentru că nu știți să gândiți idiologic și să vă exprimați politic!”

A două zi nu mai eram cadru de conducere, nu mai aveam nici măcar telul și căzănelul. Aveam un vot de blam, o poză la gazeta de perete cu „Nu faceți ca ea!”, și-un nou loc de muncă, la munca de jos, să mă învăț minte că nu trebuie să mă pun rău cu organul. Nici nu am mai tăcut din ziua aceea, oricum nu mai aveam prea multe de pierdut. Noroc de revoluție, că altfel mă puneau pe mine la zid, ei, adevărații comuniști.

Eu am scăpat ieftin în comparație cu cei patru tineri din Mediaș care au avut și ei curajul să se ridice împotriva regimului comunist, curaj pentru care au fost anchetați de Securitate, riscând o pedeapsă de până la 15 ani pentru propagandă și acțiuni împotriva orânduirii socialiste.

Despre acești tineri a scris Mircea Hodârnău în cartea „Speranțe pe cartelă”, carte ce va avea lansarea în data de 17 mai 2014 ora 12 la Casa Gazelor Naturale, acțiune organizată de Asociația Culturală “Mediașul Nostru”.
Mi-ar fi plăcut să particip la eveniment, să văd în direct cum sunt Speranțele pe cartelă, dar întrucât nu pot, nu-mi rămâne decât să urmăresc impresiile bloggerilor participanți și evident să aștept apariția cărții pe rafturi. De data asta voi putea să cumpăr… Speranțe pe cartelă.

Succes, Mircea Hodârnău!

Lansare-de-carte-Mircea-Hodarnau

Acesta este un manifest anticomunist. DAȚI-L MAI DEPARTE!!!!

6 thoughts on “Promovez “Speranțe pe cartelă”

  1. Câte amintiri, câte nedreptăţi, câte… Aş dori şi eu cartea. Curios exact aşa am gândit şi eu: mi-aş dori să fiu prezentă la lansare. Dar… pfff, nu se poate.
    Cum nu se puteau enorm de multe şi atunci.

  2. eu cred ca si azi sperantele sunt pe cartela. doar ca se numesc carduri. de acea bucata de plastic atarna de multe ori deciziile noastre.
    urate timpuri ai evocat… va sa zica ai fost tovarăşă… hmmm . noroc ca nu ţi s-a potrivit. :)

  3. Păi dacă ai criticat organul sigur meritai un vot de blam 😉

    Îmi aduce aminte de bancul acesta:
    “Când zâmbeşte Dumnezeu?
    răspuns:
    Când îi spui planurile tale”

    Dar proiectul merită susţinut!

Leave a Reply