S-au topit zăpezile iernii, tată!
De ani mulți se topesc tot mereu,
E cald acum sub crucea-ți curată,
E viscol și iarnă în sufletul meu.
Au înflorit chiar și merii, știi tată!
Din ramuri curge suav o ninsoare,
La mine nimic nu mai e ca odată,
Ești tu, rana mea și-o vreme ce doare.
22 04 2002 —22 04 2017
Cât suflet ai pus în doar câteva cuvinte… E un dor ce ne mistuie încet, dar, uneori, le mai spunem cum e pe la noi cu toate că, sunt sigură, ei ştiu deja…
Durerea nu poate fi descrisă în cuvinte.Ma mir ca am putut scrie și atat. Multumesc pentru popas!