In iarna singuratatii mele
totul-i amutit sub recea zapada
nici macar o frunza nu mai e pe ram
vreun suspin sa scoata cand va fi sa cada.
Pe carari uitate doar crivatul trece
alburindu-mi geamul cu stelute rare
vreau sa le culeg dar se scurg in lacrimi
cald cand le atinge a mea rasuflare
Scrii foarte frumos
frumoasa imagine!
ps:ai o mica greseala de tastare la prima strofa versul 3
numai bine!
Multumesc, liviu.capitan!Am corectat.