In iarna singuratatii mele
totul-i amutit sub recea zapada
nici macar o frunza nu mai e pe ram
vreun suspin sa scoata cand va fi sa cada.

Pe carari uitate doar crivatul trece
alburindu-mi geamul cu stelute rare
vreau sa le culeg dar se scurg in lacrimi
cald cand le atinge a mea rasuflare