Paștele blajinilor și niște țigani fericiți

Am fost în cimitir de Paștele blajinilor. Am fost, dar nu mă mai duc în alt an. În fond pe dușii mei dragi, îi pot găsi oriunde, nu numai acolo,  mai ales că pe vremea aia câinească, sunt sigură că nici ei nu erau pe acolo, ci ascunși undeva, departe de vântul rece și tăios. Nimic schimbat față de alți ani, poate doar mai puțini cerșetori.

O fi fost tot din cauza vremii sau poate o fi crescut nivelul de trai , că doar nu s-or fi speriat de bariera de tomberoane de la poarta cimitirului.

Ar fi fost culmea ca la câte de-astea au escaladat ei, să se-mpiedice de cele patru puse-n drum. În rest …măsuțe cu lumânări și candele, unele având chiar și afișul cerut de A.N.A.F, flori naturale și artificiale, fără afișul de mai înainte, lume  tristă, grăbită la intrare, aceeași lume răsuflând ușurată că iese din cimitir, lume mâncând ouă și cozonac, răposaților dându-le cojile de ouă și câte-o lacrimă de vin.

Cel mai mult mi-au lipsit niște țigani întâlniți într-un Hiper-market care făceau cumpărături pentru blajinii lor, că doar și ei sunt tot creștini, nu-i așa!

Sunt convinsă că ar fi dat un strop de culoare atmosferei bacoviene  din cimitir prin portul, vorba, zarva  ce-i însoțesc pretutindeni. Chiar mă gândeam că oamenii aceștia știu să se bucure de viață la fel ca și de moarte.

Câștigul din ziua de Paștele Blajinilor a fost că…am întâlnit țigani fericiți, ba chiar și frumoși pe deasupra. Hai, că vă arăt o poză ca să mă credeți.

11178457_1641957899349840_1606943956_n

p.s. cu tata m-am întâlnit, undeva, aparte, numai noi doi. Sunt sigură că i-a plăcut la mine la servici. Venea des.

2 thoughts on “Paștele blajinilor și niște țigani fericiți

  1. Adevarat spui, cei dusi dintre noi nu sunt in cimitir, ar fi inspaimantator si ingrijorator sa fie asa. Am vazut si eu tigani dichisiti, in port traditional, cei din poza ta sunt tare pitoresti.

Leave a Reply