Parfumul copilăriei

“De unde sunt eu? Sunt din copilăria mea. Sunt din copilăria mea ca dintr-o țară.”  
Antoine de Saint-Exupery

De unde sunt eu? Eu sunt din copilăria mea începută la sânul mamei, de la care mi-a rămas întipărit în suflet mirosul de pelin şi mirosul parfumului Lavanda, din care picura un strop la încheietura mâinii drepte, la câte-o sărbătoare.

Sunt din brațele tatălui meu, tâmplar de meserie, care mirosea totdeauna a lemn proaspăt tăiat amestecat cu parfum Tabac, parfum cu care se dădea după fiecare bărbierit. Uneori, când pleca la vreo petrecere, își dădea părul cu briantină. Atunci îmi părea că văd deasupra capului său aura unui sfânt. De multe ori visele mele au fost colorate în verde, portocaliu și lila, de multe ori mă visam îmbrățișând copaci sau alergând spre lanuri cu levănțică.

Eu sunt din copilăria mea continuată în brațele bunicii, care totdeauna mirosea a mir și busuioc, a frunză de tutun și a sânziene. Cât stăteam pitită în dulapul ei de haine, respiram cu nesaț buchețele de flori și frunze uscate legate printre hainele de bune.

În nopțile de la țară, de multe ori visele îmi erau aurite sau argintate asemenea icoanelor la care mă închina în fiecare duminică bunica. Nu am știut niciodată cine mirosea a cine. Bunica a icoană, icoana a bunica, așa că mi-am făcut din parfumul de mir, busuioc și sânziene, icoană cu amintirea bunicii.

Sunt din fiecare primăvară care m-a înălțat an de an printre tei ce înfloreau la sfârșit de mai, mirosul lor fiind deseori singurul dar pe care mi-l făceam singură de ziua mea. Ba nu, mai era și îmbrățișarea mamei care mirosea a lavandă… că doar era sărbătoare.

Mai sunt şi din verile care miroseau a iasomie, a greieri și licurici, a pământ de pădure, a iarbă proaspăt tăiată, a frunză după ploaie, a nisip încins, a regina nopții, a caise pârguite. Deja visele aveau toate culorile curcubeului, visul meu cel mai mare fiind să pot urca pe un zmeu de hârtie, să ajung până la el, să-mi înmoi degetele în galben, violet, verde, ca să pot picta portretul bunicii, al mamei, al tatălui meu, atunci când ei nu vor mai fi sau eu nu voi mai avea putere să pot visa.

Tata mirosea din ce în ce mai rar a lemn proaspăt și tabac, mama terminase parfumul de lavandă, sărbătorile fiindu-i din ce în ce mai rare. Începuse și ea să se dea cu parfum de lăcrămioare, la fel ca bunica. Parfumul tatei l-am mai simțit o singură dată. Ultima dată.

 Descoperind tema în club la Mirela Pete  am simțit nevoia să mă întorc în țara copilăriei mele, de care îmi este dor atât de des, atât de tare.
        

20 thoughts on “Parfumul copilăriei

  1. Bună seara, Maya, tu ești din copilăria ta ca dintr-o țară a bunicii, cu busuiocul, mirul și mireasma sa de icoană aurită….Ești din copilăria ta ca dintr-o țară a mamei grijulii, cu încheietura adiind a lavandă sărbătorească… A tatălul tău, care te ocrotea cu aroma-i de lemn și tabac…Lavanda lanurilor copilăriei celor fericiți, că nu îmi pot imagina un câmp de lavandă care să lase pe cineva indiferent, să nu-i spună, făr de cuvinte, că fericirea poate fi la îndemână, când crește levănțica prin preajmă. Și teii de ziua ta, sub o zodie de Gemeni, bănuiesc, cea mai frumoasă dintre toate, că-i a florilor de tei și-a sânzinelor și-a dimineților tinere.
    Impresionant ai scris. Îți mulțumesc!

    • Bună dimineața, Mirela! Da, sunt din țara cu cei mai buni și mai frumoși sfinți care m-au însoțit tot timpul copilăriei, ajutându-mă să nu cunosc decât frumosul, învățându-mă că fericirea vine din lucruri mărunte, simple. O floare, un copac, un zâmbet. Eu îți mulțumesc!

  2. Maya mea, dragă! Maya mea ce mie mi-a creat propriile parfumuri: de om blând, bun, generos, iubitor şi talentat; Maya ce parcă se plimbă prin amintirile copilăriei mele cu mine de mână printre parfumuri de liliac şi salcâm, tabac şi lăcrămioare. Maya cea care azi m-a făcut, încă o dată, să lăcrimez de emoţie. Te iubesc! Tare!

    • Adriana mea, dragă! Îmi este atât de bine cu tine de mână!Nu este prima oară când împărțim aceleași amintiri. De departe îți simt aroma de bunătate.Te respir cu nesaț.

  3. Imi plac parfumurile tale dar eu…eu prefer sa fiu miros de mere verzi, fara amintiri, amintirile picura un nostalgic amar in fericire, ca un buchet de crizanteme geruite

  4. …ai tu ceva cu trecutul şi cu amintirile. Mie îmi place să-mi evoc acel timp, pentru că, în realitate, nu vorbesc deloc despre el. În scris mă vindecă şi mă umple de dor. Un dor cuminte! Ce diferiţi suntem şi ce bine că e aşa! Văd lucrurile altfel!

    • Da, simt tot mai des nevoia să mă întorc în trecut, pentru că acolo îmi sunt rădăcinile, pentru că tot acolo, în copilărie, e lumea icoanelor mele, de acolo își trage seva copacul cu vise, spre acolo mă întorc pentru a-mi odihni gândul zdruncinat de zbucium și iluzii. Ce diferiți suntem…și cât de mult ne asemănăm!!

    • Ia, să faci bine să ni le povestești! Eu nu am spus că am fost cumințenia pământului. Am scris doar de parfumuri. Despre năzbâtii voi scrie altă dată.

  5. Amintiri frumoase! :)
    Frumos a spus-o: “Sunt din copilaria mea ca dintr-o tara” si frumos ai descris primii tai pasi in viata, invatand frumosul de la oameni frumosi si transmitandu-l mai departe.

  6. Invitatie concurs de blogging – Reteaua de bloguri

    Reteaua de bloguri ( http://www.reteauadebloguri.ro ) este o platforma de concursuri interesante pentru toti bloggerii creativi.

    Organizam periodic competitii cu premii foarte motivante. Toti bloggerii pasionati de scris, se pot inscrie la concursuri cu blogurile lor.

    Inscrierile in Reteaua de bloguri se pot face prin completarea urmatorului formular de inscrieri online : http://www.reteauadebloguri.ro/inregistrare

    Va invitam sa participati la primul concurs de blogging organizat de noi http://www.reteauadebloguri.ro/2014/01/concurs-lenjerii-de-pat/

    Premiile puse in joc:
    1. Premiul I: 400 RON;
    2. Premiul al II-lea: 250 RON;
    3. Premiul al III-lea: 150 RON.

    Termenul limita de participare la concurs: 1 martie 2014

    • Parfumul copilăriei nu se va duce nicicând. Cred că nu-l mai simți tu, orice por fiindu-ți împietrit de neputință, de durere. Într-o zi îl vei regăsi. Sigur. Crede-mă!

  7. Maya, citez: “visul meu cel mai mare fiind să pot urca pe un zmeu de hârtie, să ajung până la el, să-mi înmoi degetele în galben, violet, verde, ca să pot picta portretul bunicii, al mamei, al tatălui meu, atunci când ei nu vor mai fi sau eu nu voi mai avea putere să pot visa.” Cred ca tocmai ai reusit sa le pictezi portretele, chiar cu degetele. Asa cum ai visat. Copacul tau cu vise este acea panza pe care aceste portrete au capatat forma pentru noi.
    Superb fragment, cum de altfel e toata postarea. Pe undeva imi aminteste si de parti din copilaria mea, de legatura cu bunicii. Casa bunicilor mei e acum pustie si-n paragina…doar vantul ce-si mai face de lucru pe acolo si cand ma gandesc ma intristez tare rau fiindca in amintirea mea acea casa e plina de rasetele noastre, nepotii, si de parfumuri de lavanda si de ulei de nuca… Si de zambatele calde si intelegatoare ale bunicilor…
    M-ai purtat departe in timp cu gandul si-ti multumesc.
    O noapte buna sa ai! :)

  8. Mulțumesc, Elly! Copilăria tuturor are un numitor comun, care se cheamă lipsa de griji, râsul, joaca. Cum să nu-ți aduci aminte de tot când fiecare trecător prin viața de atunci ți-a desenat amprenta din palmă, amprenta din suflet. Aveam și atunci temeri…de bau-bau,, de întuneric, de țigani care fură copii. Era deajuns să fug în brațele tatălui meu, cel mai puternic om din lume pentru mine, și toate dispăreau. Azi temerile sunt în fiecare zi… de întuneric, de timp care fură oameni, de neputința de a ști ce-i mâine sau dacă-i mâine. Nu am în ce brațe să fug, nu mai sunt copilul nimănui, de aceea mă întorc atât de des în acea perioadă. Încep și scriu, mi-i aduc înapoi pe toți de ieri și de azi, luându-mi astfel puterea de a merge mai departe.

  9. ce fericită eşti să ai astfel de amintiri, astfel de icoane la care să te închini. ce fericită eşti să ai bunici de care să îţi aminteşti cu drag şi rădăcini din care să îţi tragi seva. şi ce poveste frumoasă ai scris despre care toată lumea a vorbit cu drag iar eu abia acum am ajuns să o citesc :). dar mă bucur că ai simţit imboldul să o scrii.
    uite încă ceva ce ne este comun: luna mai şi parfumul teilor… neapărat să ne întâlnim în luna mai a acestui an să ne facem cadou mirosul teilor de ziua noastră, de luna noastră. ce zici?

Leave a Reply