Păpădia

12784507_1772514486294180_1100633563_nAici, închisă într-un glob de cristal, sunt eu, o păpădie. M-am exilat de bună voie, sperând să nu mă atingă lacrima înghețată din ochiul toamnei, gerul năprasnic al iernii eterne, să nu mă risipească prea devreme mâna nepăsătoare a unui timp prea grăbit.

S-ar putea ca unora să li se pară ciudată izolarea mea, dar eu nu fac decât să protejez și să mă protejez totodată. Mulți nu știu încă și nu vor ști poate niciodată că la inima mea se ajunge doar cu iubire absolută, fără pic de egoism sau egocentrism.

Globul ăsta se deschide în fața sufletelor calde, în fața zâmbetelor sincere, sub atingeri tandre și devine barieră de netrecut la tot urâtul lumii.

Nu încerca să treci cu forța de bariera impusă de mine! Mă vei risipi inutil, rămânând din mine doar amintirea unui zbor spre înalt.

Aici, închisă într-un glob de cristal, sunt eu o păpădie. Din păcate, cel mai des, sunt doar un OM cu un suflet de păpădie.

 

Sursă foto: Păpădia din fotografie mi-a adus-o o pasăre călătoare care s-a întors din țările calde ale iubirii. Mulțumesc,Lavinia!

 

5 thoughts on “Păpădia

  1. Multi ne-am inchis in globuri de sticla , dar nici unul nu am putut sa ne exprimam atat de frumos ca tine .
    Un autoportret minunat , Maya !

  2. Frumoase si sensibile cuvinte!
    Poate ca un glob de cristal este o protectie pentru un OM cu suflet de papadie, dar zborul semintelor trebuie sa aiba loc! Asta le e destinul!
    Asa cred eu…

  3. Mi-era dor de articolele tale, Maya. Ne adapostim fiecare in globul de sticla. Sufletele sensibile sunt papadii. Papadia e cea mai fragila planta.In aparenta. Dar cat bine are ascuns in ea de catre Dumnezeu. Te imbratisez, cu drag.

Leave a Reply