Am legat speranța la ochi
Cu-o eșarfă ruptă din miezul de noapte.
Cuvintele toate s-au risipit speriate.
Orbind, a trebuit să-mi folosesc mâinile,
să descifrez
rune săpată în piatră, semne de carte
dintr-un joc al sorții, rune de viață, rune de moarte.
Trei rune– trecut, prezent, viitor.
Ochii uitați, pași suspendați, doruri ce dor .
Cinci rune – jocul lui Odin sau crucea lui Thor
un ochi gol, altul plin de lumină.
Dintre nouă rune,
Răsar cupe de dragoste pline.
Pasărea Phoenix, chiar cu-o aripă arsă,
renaște ușor.
Sunt o vestală oarbă ce slujesc,
în clipa rămasă,
altare de dor.
puteți afla ce se-ntâmplă orbind din tabelul lui Cartim, de la cei ce au raspuns la provocarea de luni.
…tu slujesti cuvintelor şi oamenilor deopotrivă. Mi-ai dat teme de gândire azi, mulţumesc, Maria. Nu inteleg de ce nu mai mă pot abona la comentarii, nu stiu unde.
Blogul meu are defectul stricat. Se va repara curând. Până atunci mulțumiri și îmbrățișări.
Privesc runele din fata mea si incerc sa descifrez!
Sper să reușești. Mulțumesc pentru popas. Noroc de rune. Au făcut o magie.
De cum am văzut titlul mi-a trecut prin minte că e ceva în legătură cu Thor.
Din păcate, Odin, e un pic supărat pe mine. Că, cică nu am plătit curentul la timp. Şi că fulgerele lui nu mai au aceeaşi intensitate.
Deh, bântuiam şi eu cu ciocanu, teleleu prin lume.
Bine că ai cu ce bântui, iar curentul, dă-l încolo, nu-i bai, deschizi și tu toate ușile si ai cât vrei.
Bună idee! Aici la Constanţa chiar ar funcţiona. Văntul bate de două ori pe an. Şase luni dinspre mare, şase luni dinspre ţărm. Deci dacă aş pune o mică turbină Tesla pe hol aş putea să fac la fulgere…
Waw… ce m-ai purtat! Ce m-ai dus in lumea unde zeii vindecatori au lasat semne!
Mi-a placut !
Mulțumesc, Cita!Aprecierea ta mă onorează.
Azi m-ai lăsat mută… Mă închin în tăcere.
Tu te închini, eu mă înclin!
Am rătăcit, orbind, printre rândurile-ţi scrise
Şi am rămăs fă-r de cuvinte de-atâta bucurie
Speranţa îmi este ţelul meu în viaţă!
Dragul de tine!Tu “mă vezi” cel mai bine.