Omul din vis

 photo sPQwrGXrmf2Nd13XOpBeZ_SlJ6UyBFN5AgPZb_qIwVGhaxkEtxS2Pw_zps40053c51.jpg

Te-am întâlnit atunci când nici nu credeam câ mai exist eu ca suflet, eu ca femeie, când îmi era teamă de oameni, teamă de mine, de nopți, de seri, de răsărituri însingurate, de toate, dar mai ales teama sa iubesc.
Ai venit întro zi, pe un câmp pentru îngeri cand primavara bătea in geam cu floare de tei, în timp ce iarna din suflet încerca săși câștige cât mai mult teritoriu dintr-un sufet nins. M-a ajutat un poet, m-ai ajutat tu să nu mă-acopere ninsoare de gheață, ci ninsoare de floare și fluturi. Erai așa cum te-am creat în gândul meu, cald, răbdător, tandru, atent și bun. Erai tot din tot ce căutam , din tot ce cream în lumea mea. Te cautam de mult, de mult, poate de când am văzut întro carte primul prinț, poate de când am văzut primul film de iubire- ”Love story”…poate de când te-am desenat în prima poezie și te-am pictat în primul poem- ,,poem pentru iubitul meu inchipuit”. Te-am căutat peste tot, în vis de zi, în vis de noapte, te-am cautat în toate…și m-am rugat
 M-am rugat atât de fierbinte
încat Dumnezeu a sărit cateva pagini
și-a dat înainte
până a ajuns la acele file
în care era trecut… fericire.
Ai apărut dupa ruga fierbinte, nu prinț, nu erou dintr-un film și nici nalucă din vis. Un om, real, adevărat și Adevărat. Și primul pas a fost făcut. Am început să șterg din trecut,din regret pentru tot ce n-am avut. M-ai ajutat să uit de toate…de iarna  sufletului meu, de naluci, de zămbet ascuns, de pași spre apus.
Cu tine acum sunt altfel-Sunt un alt om, era sa spun– pentru că tu mă intuiești, mă simți,  tu știi  cum să mă faci să zâmbesc, să râd, știi cum să mă-nalți, reînvățându-mă lecția zborului, lecția dorului.  Cu tine sunt eu, hai recunosc, aproape eu, trebuie să mai ai răbdare, trebuie să mai stergi din urme, atăt cât se mai poate șterge, trebuie să-mi vorbesti,să-mi canți, să-mi asculți și să-mi înțelegi tăcerile ce-ți spun atât de multe, trebuie să-mi alungi temerile și iar să-mi scrii, iar să-mi vorbesti, dar totdeauna, totdeauna îmi doresc să mă iubești.
Post scriptum-acesta este un poem pentru omul meu adevărat. Să nu încercați să mi-l furați. Din fluture mă voi face leu.  

3 thoughts on “Omul din vis

  1. Când rătăceşti în primăvară,
    Eu mă transform în flori de mai,
    Să-ţi bucur ochii ce-nfioară
    Inima mea, tu, colţ de rai!

    Tăcerea când te împresoară,
    Mă fac un tril de rândunele,
    Un cântec ce spre tine zboară,
    Singurătatea să-ţi înşele.

    Când urci spre casa ta pe seară,
    În trepte calde mă transform,
    Să calci pe mine ca pe-o scară,
    Şi-aş vrea la uşa ta s-adorm.

    Când pleoapele-ţi încet coboară,
    Sub gene-n pictor mă prefac,
    Ţi-acopăr cerul clar de vară
    Din visul tău, cu liliac.

    Când te trezeşti în zori de zi,
    Ţi-aştern pe piele manuscris,
    Săruturi dulci ca tu să ştii
    Că sunt aievea.Cel din vis.

  2. A fost de ajuns să pășesc peste timpuri
    Să strivim sub săruturi durerea din noi
    Am fost nevoiți să colindăm anotimpuri
    Să ne regăsim printre vânturi și ploi.

    A trebuit să se-ntoarcă ecou de departe
    Tăcerile să le spargă în mii de cuvinte
    Aripi de uitare să șteargă iluzii deșarte
    Ca palmele iubirii din nou să ne alinte.

  3. A trebuit să reinventăm fericirea
    Ca amândoi să avem un același destin
    Să poți înțelege ce nume poartă iubirea
    Cănd te alint în tăcere și-n brațe te țin

    Am învățat încet, încet a rescrie
    Tandre poeme imprimate în piele
    ne-am înalțat împreunati în înalt
    Găsind prin iubire drumul spre stele.

Leave a Reply