Omagiu

3

Omagiu

L-am știut de demult, îl iubesc infinit,
Pentru el nu-i final, pentru noi nu-i sfârșit

N-a murit omul drag, nici poet n-a murit
S-a întors doar în lut trupul lui obosit.

A rămas suflet viu, răsunând peste veac
Felinar luminând un pământ prea sărac,

Bardul meu este aici, bardul meu nu e mort
E-n Andrei și -n Ioana, este-n cărți, peste tot,

Într-un cânt de chitară, într-un glas de artist
În pământul natal, fără el mai arid și mai trist.

N-a murit suflet drag, nici poet n-a plecat
Este o stea pe-un alt cer, luminând din înalt.

 

4 thoughts on “Omagiu

  1. Prin cuvântul ce-a scris, va trăi tot mereu,
    Veșnic el îmi va fi cald în sufletul meu!
    Ne-a-nvățat să iubim veșnic omul din noi,
    Să trăim pe deplin, să fim chiar și eroi,
    Să ne fie iubirea de țară-destin!
    Pentru asta, acum, către el mă înclin!

  2. Nu sunt super fan poezie dar nu exista un vers macar scris de el care sa nu-mi placa sau sa nu-mi ajunga pana in cel mai profund colt al inimii. Ma induioseaza, ma bucura si ma intristeaza in acelasi timp. E poetul meu preferat.

Leave a Reply