O viață


Te naști în zori, fără să știi cât îți va fi ziua de lungă,
Unde te va găsi lumina amezii sau pașii unde-ți vor fi
Când noaptea eternă va fi să te-ajungă.

Te smulgi de la sânul cel cald, alergi spre himerele reci
Pășești printre spini spre înalt, te cufunzi în mirări  
rătăcind pe poteci de iubiri sau trădări

Înveți ca să zbori și bâjbâi să mergi, cu aripi de vise
sau talpă rănită.Te rezemi de ceruri să poți iar să crezi
O lacrimă ești sau un râs de-o clipită.

Te cauți mereu între a fi și a fost, te regăsești în altul ades
Faci scară din rugă, disperi când gestul îți e fără rost,  
Te bucuri când găsești la răscruce un sens.

Zori și-nserări, iubiri și trădări, vise și iluzii deșarte

Lacrimă sau râs, rătăciri, regăsiri, întrebări sau tăceri
E-o viață de om, efemeridă ce le trăiește pe toate.

 O viată inspirată de un gând din cuvânt

10 thoughts on “O viață

  1. Acum ceva vreme o fată tânără cu probleme de sănătate îmi spunea sec: “nu înţeleg niciun om ce are şanse la viaţă şi renunţă la ea de bunăvoie. Eu simt viaţa în ochi şi câtă vreme văd, voi trăi!”

    Am tăcut. Tac şi acum.

  2. Ce frumoasa relatare a vietii..! Nu am trecut de ceva vreme pe aici dar placerea de a-ti citi articolele nu face decat sa creasca. Merci din suflet pentru clipele frumoase si multa inspiratie iti doresc!

Leave a Reply