Moș Crăciun de ieri și de azi

 

transparent-transparent-christmas_largejpg-293x300Știu când a venit prima dată Moș Crăciun la mine. De fapt, nici nu-l chema Crăciun, ci Moș Gerilă, și-i era numele pe drept, pentru că totdeauna era ger când ajungea la mine.

Ar fi trebuit să-i aud pașii prin zăpada înaltă cât gardul, dar tata avea grijă să-i facă pârtie, ridicând de-o parte și de alta mormane de zăpadă, numai bune de dat de-a derdelușul. În ziua când știam că trebuie să vină moșul, eram cea mai cuminte fetiță, stând nemișcată cu năsucul lipit de geam, nelăsând nicio șansă florilor de gheață să înflorească.

Eram mereu îngrijorată că de-atâta zăpadă moșul nu va răzbi prin troiene până la căsuța noastră de la marginea orașului sau că poate nu am fost suficient de cuminte ca să-mi aducă un dar.

Mă linișteam când îl vedeam pe tata că ia lopata de lângă ușă și iese să  refacă pârtia, ba chiar încercam să îndrept câte ceva din necumințenia mea, surprinzător, stând atât de cuminte încât o făceam pe mama să vină să-mi pună mâna pe frunte, să se convingă dacă nu cumva sunt bolnavă.

Îmi plăcea cum mirosea mâna mamei, a vanilie și a coajă de portocală, îmi plăcea și atingerea ei caldă și fină. Aș fi vrut să fiu totdeauna cuminte, atât de cuminte, încât să simt mereu căldura palmei iubitoare.

Trecea atât de greu ziua aceea când trebuia să vină moșul cel tainic și darnic! Sigur era cea mai lungă zi din an, în care fiecare avea câte ceva de făcut. Eu să aștept moșul, risipind steluțele de pe geam, mama pregătind din puținul avut masa pentru Crăciun, tata ieșind mereu să dea zăpada ce se întețea odată cu înserarea. Totdeauna mirosea a ger când se deschidea ușa, dar în casă era cald, aromind a curat, a brad, a turte cu nuci, a vin fiert cu piper și scorțișoară.

Închid pentru o secundă ochii și simt cum o mână nevăzută mă duce înapoi într-o vreme de poveste…

Tata a ieșit iar să dea zăpada. Eu stau cuminte și repet în gând o poezie pe care nu voi ști să o spun niciodată…Mă pierd cu totul când intră moșul, când mă ia în brațe, întrebându-mă dacă am fost cuminte.

Nici asta nu pot sa-i spun, atentă să înțeleg de ce moșul miroase a tata. Îmi doresc așa de mult punguța cu daruri, încât nu vreau să-i fac semn mamei că tocmai am văzut sub haina roșie a moșului cum că acesta i-a furat ghetele lui tata.

S-o fi udat și el la picioare umblând atâta prin zăpadă… și pentru că-mi dă darurile fără să-i spun poezia sau să-i răspund la întrebări, îl iert și nu-l pârăsc.

Uit o clipa de tata, de mama, de moș… nu-s decât eu scotocind prin punga de cadouri. Îmi dau seama că a plecat moșul abia când tata intră pe ușa.

Respir ușurată când văd că nu a plecat moșul cu ghetele lui. Tata mă ia în brațe și mă întreabă dacă a fost moșul pe la mine. De data asta, tata e cel ce miroase a Moș Crăciun, a curat, a lemn, a ger.

E iarăși Crăciunul. Altul și același.

Altul pentru că nu mai sunt zăpezile de atunci, nici tata nu mai este, nici Moșul nu mai vine.

Același pentru că eu am rămas același copil așteptând o mână caldă să-mi atingă fruntea, așteptând un Moș Crăciun ce m-a uitat de mult.

Același pentru că și acum în casă miroase a portocale și vanilie, a brad, a curat. Altul pentru că eu nu mă supăr pe Mos Crăciun că m-a uitat, ci încerc să-l ajut, ducând cât mai multora daruri de suflet și un strop de bucurie.

Același pentru că eu azi miros a Dior Addict, parfumul delicat cu aromă de vanilie, flori de portocal și lemn de santal, parfum ce miroase a iarnă și a… Moș Gerilă.
dior-addict-2-100ml-damaCrăciun fericit, oameni frumoși!

 

7 thoughts on “Moș Crăciun de ieri și de azi

  1. aproape ca abia acum am inteles nerabdarea cu care numara copilul meu minutele acelei zile din an. dar si zilele acestei luni.
    cat de simple erau toate atunci. cat de multe intrebari ne puneam dar cat de putin poposeam sa intelegem…
    tu esti acum Mos Craciun pentru cei din jur si o faci in fiecare zi fara costum, barba si baston.
    Sarbatori frumoase sa ai si tu, suflet frumos si bun!

    • Da, cred că de asta ne este dor de copilărie.Ne lipseste magia clipelor simple, ne lipesește acea candoare cu ajutorul căreia neînsemnatul devenea însemnat.Acum facem tragedii din nimicuri, așteptând să ne pice din cer mari fericiri, când de fapt fericirea este atât de aproape de noi. Mulțumesc, Vavali!Și tu să ai sărbători de poveste cu aromă de coplilărie, repetabile în orice anotimp.

  2. Cât de frumoasă și importantă e familia! Așteptându-l pe Moș, te gândești la tata, îi urmărești munca în curte, îi recunoști ghetele, dar, categoric, te gândești că moșul le-a împrumutat din cauza frigului…Simți atingerea caldă și parfumată a mâinilor mamei și-ți dorești să fi fost mai cuminte, ca atingerea, mângâierea, să se repete mai des…Darul e important, dar din toată povestea ta superbă, reiese că lucrul cel mai drag, chiar copil fiind, este căldura căminului, alături de mama și tata. Că vine el, Moșul, cu punga plină, doar ai fost cuminte! Parfumul ales de tine are mireasma Florii de Crăciun, e sublim. Sărbători luminate, vesele, cu sănătate și daruri multe, dragă Maria! :)

  3. Da, Mirela, este cea mai frumoasă sărbătoare a familiei reunite.Nu contează că unii sunt aici, alții sus, în ceruri. Spiritul Crăciunului face o minune și ne reunește prin amintiri, prin arome, prin vise de-o noapte. Crăciun fericit, Mirela!Unul dintre darurile mele ești tu.

  4. Amintirile tale frumoase mi le-au reînoit pe ale mele. Moşul încălţat cu papucii lui tata, cuminţenia de care sufeream în acea zi, acum şi lipsa moşului. Îmi este dor de timpurile de demult!
    Sărbători fericite şi cu sănătate draga mea Maria! Să rămâi aşa mereu. Un suflet blând, vesel şi optimist, care a trimis-o Moş Crăciun să facă daruri!

Leave a Reply