Mihaela, dragostea mea

maxresdefault

sursa foto -youtube

„Exista intotdeauna in copilaria noastra un moment cand usa se deschide si lasa sa intre viitorul!” – Deepak Chopra
Mihaela, dragostea mea!

Vă spune ceva titlul de mai sus? Nu, nu este vorba despre o frază memorabilă de la niște alegeri prezidențiale, ci este o sintagmă care mă întoarce în anii copilăriei mele, în acele seri gri, când cele zece minute de desene animate reușeau să stingă orice urmă de hărmălaie din fața blocului.

În acea epoca nu-ți alegeai desenele animate, serialele acelor timpuri : Mihaela, Pic și Poc, Bălănel și Miaunel, fiind difuzate de singura televiziune de stat, TVR 1, în alb negru, între orele 18.50-19,  minute magice care adunau toată familia în fața televizorului. Serialul Mihaela a fost dragostea mea care mi-a influențat atât copilăria, cât și maturitatea.

Ce filme cu Garfield, cu Strumpfi sau Stuart Little?! Nu aveam de unde alege, Mihaela ținând locul unei lumi întregi, lumea pe care azi o găsești în Empire Film, licențiat și distribuitor exclusiv al filmelor pe DVD-uri sau Blu-Ray pentru acasă.

846

Poate că a fost mai bine așa! Noi, copiii de atunci, am avut timp de joacă, timp de citit, timp de visat. Dar, ce să-i faci! Fiecare generație își are propriile repere.

Trei personaje, doar trei, Mihaela, fetița dulce și năstrușnică, mereu pusă pe fapte bune, o bunicuță care adormea totdeauna spunând povești și Azorel, un cățel vesel și jucăuș.

Mă identificam în acea vreme cu Mihaela, modelul meu, pe care o copiam în joaca mea de copil. Aveam codițe cu fundițe albe, adunam toți Azoreii de pe stradă, ba l-am pus pe tata să-mi facă și-o trotinetă din lemn, cu ajutorul căreia fugeam toată ziua să fac lumea mai bună, să salvez vreo scufiță roșie sau vreun ieduț.

În vremea de azi nu mai sunt Mihaela, sunt bunicuța, dar Mihaela a rămas dragostea mea pentru că de la ea am învățat să spun povești fetelor mele și acum nepoților mei, povești spuse așa cum și le imagina Mihaela, fără violențe, fără iezi, bunicuțe sau scufițe pe care le papă lupul, fără copii mincinoși, fără mere otrăvite sau lupi ce trebuie să dispară.

Da, astăzi știu că Mihaela, dragostea mea, a fost cea care mi-a deschis atunci ușa viitorului, cum știu bine că tema propusă de Empire Film a fost cea care mi-a deschis ușa trecutului, purtându-mă nostalgic în vremea copilăriei.

Empire
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016

10 thoughts on “Mihaela, dragostea mea

  1. Am ras si am plans citind articolul tau,aducandu-mi aminte de acele 10 minute minunate !
    Superb !
    Felicitari , Maya !

    • Mulțumesc, Marius!Ar fi fost multe de spus, dar din păcate a trebuit sa respect cerința celor 400 de cuvinte. Îmi sunt atât de dragi amintirile de atunci!!! Ne mulțumeam cu puțin și trăiam mult mai mult!

  2. “Bebeeeee, mami, hai acasă că încep păpușelele!”… îmi aduc aminte chemarea pe geam a unei mame. Ştiam atunci că este 18.45 şi urmează “Mihaela”. :)

    • Da, îmi era tare dragă Mihaela! Ea m-a vindecat de multe coșmaruri date de poveștile citite în acea vreme. Lupi înghițind iezi, bunici, vânători tăind lupi, mere otrăvite.

  3. Mi-aduc aminte cu drag si nostalgie de Mihaela.Nu aveam ceasuri de mana pe atunci,pentru că încă nu-l cunoasteam😅.Era de ajuns sa strige cineva pe geam,deseneeeeee si dispăream toti din fata blocului .Începea Mihaela.

    • Da, Ștefania, desenele astea înseamnă cate ceva pentru fiecare generație… atunci doar asa intrau copiii în casă, acum nu-i scoți nici cu arcanul afară…

  4. Ce vremuri. M-a atins nostalgia. Mi s-a facut dor de copilarie. Cred ca ma apuc sa caut desenele. Te si vad copila alergand sa faci bine. Asa cum faci si acum:)

  5. FRUMOS….ESTI BINECUVANTATA DE DUMNEZEU CU ACEST DAR, DE A SCRIE :) O SAPTAMANA, DIN MULTE CARE VOR URMA, CU PACE, LINISTE, SANATATE, BUCURII SI TOT CE-TI DORESTI DRAGA MEA MARIA

    • Ce surpriză frumoasă, Amy,să te găsesc aici!Iți mulțumesc pentru că citești și pentru că ești!

  6. Pingback: SuperBlog | Proba 6. Animații care v-au marcat copilăria

Leave a Reply