Mi-e amar

 Azi mi-e amar și doare
ploaia de pietre căzătoare.

Ploaie amară ce ajunge
până la os, până la sânge
 

Azi în artere am cucută
iar sufletu-i vioară mută

strivit la zid de gând rebel
când drept de libertate-mi cer.   

7 thoughts on “Mi-e amar

  1. îmi pare rău. :(
    şi nu ştiu ce aş putea să fac, dacă aş putea să te ajut… să nu mai fie amar. pentru că libertatea ta nu ţi-o poate lua nimeni.

  2. Maria, nu are de ce să doară. Am scris şi pe Fb că am considerat totul un joc şi am răspuns ca atare! Şi psi are dreptate, libertate de exprimare pân’ la moarte!
    Personal am crezut că chestia aia cu NSA-ul sau cu arheologii va aduce doar zâmbete. Îmi pare rău dacă am greşit.

    • Nu sunt bunătatea întruchipată, dar mai mult ca orice iubesc OMUL, asa cum este el, cu bune, cu rele. Asta mă doare, că de aprecierea scrisului meu , nu sufăr, indiferent cum sună, dacă sună, dacă tace sau dacă urlă.

  3. Tristetea nu trebuie sa faca parte din viata ta, Maia.
    Un suflet luminat nu poate fi “intunecat” de riurile vietii.
    Am un tratament benefic pentru orice suferinta…..este indiferenta.
    Sanatate si……sanatate iti doresc Maia, pentru ca restul o sa le facem noi!

Leave a Reply