Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci pe geamuri.
Plouă.
Tristeţi nedesluşite-mi vin, dar toată durerea,
ce-o simt n-o simt în mine,
în inimă,
în piept,
ci-n picurii de ploaie care curg.
Şi altoită pe fiinţa mea imensa lume
cu toamna şi cu seara ei
mă doare ca o rană.
Spre munţi trec nori cu ugerele pline.
Şi plouă.

Lucian Blaga

Curg ploile!

Ploile crude

ca niște lacrimi mute,

ropotind durut

printre riduri de lut

pe-un regret de demult.

Curg ploile!

Ploile grele

lunecând în tăcere,

ca niște șerpi de apă

când vin și se-adapă

din clipa ce piere.

Curg ploile,

acele nepăsătoare  ploi

lunecând prin valea durerii,

ducând cu ele,

clipele vieții,

urmele verii.