Marea evadare

 photo 2b731f1d-418a-4615-bc1e-5a342a30935d_zpse6c5e51a.jpg


MOTTO

La capătul arătătorului de la mâna stângă … 
va exista totdeauna  CINEVA,
 jumătatea ta care te va reîntregi, 
dăruindu-ți  marea libertate de a fi, 
puterea de-a uita, mirificul din a iubi. 

Maya

Nu m-a întrebat nimeni dacă vreau să mă nasc, dacă vreau aici sau acolo, din părinții aceștia sau din ceilalți. Am venit forțat lângă oameni necunoscuți, cunoscută fiindu-mi doar  mama pe care o știam după respirație, după cântat și oftat. Din prima clipă, alții au început să-mi hotărască soarta. Cum mă va chema, în ce apă  mă vor boteza, ce drum voi urma.

Nu m-a întrebat nimeni dacă vreau să merg sau unde vreau să stau. M-au închis între zăbrelele de fier ale unui pătuț, gândind că este mai bine așa decât să cad. Ar fi trebuit să mă lase să-nvăț să merg, căzând. Să merg, să cad, să cad și să-nvăț singură să mă ridic. Când am învățat să merg eram atât de temătoare, atât de nesigură.

Mă simțeam ca un evadat cu lanțuri  grele la picioare. Eram forțată să merg după legi scrise sau nescrise, după tipare, după pașii altora. Ar fi trebuit să fiu lăsată liberă,să merg pe drumul meu, așa cum aș fi crezut eu. M-aș fi rătăcit, aș fi căzut, m-aș fi rănit. Nu ar fi existat părere de rău, ci ar fi fost bucuria că era drumul meu, asumându-mi răspunderea pentru alegerea mea, bună sau rea. 
 
Târziu, prea târziu, am învățat să ies din tipare, să rup gratii, să tai lanțurile de la picioare. Nu mai era nimic să mă țină, nimic să mă strângă. Eram totuși dezorientată, trebuia pentru prima dată să aleg singură… și am ales drumul ce începea la capătul arătătorului de la mâna stângă. Acolo  erai tu, un evadat ca și mine.
 
Nu m-a întrebat nimeni  până la tine, dacă vreau să mă nasc, dacă vreau iar să fiu,dacă vreau să vorbesc sau să tac, dacă vreau  să merg sau  să zbor,  dacă vreau să rămân, dacă vreau să nu vreau prea curând să mai  mor [ar fi bine dacă vrerea ar depinde numai de mine].
TU m-ai întrebat de toate, eu mi-am ales singură drumul. Sunt EU, întreagă și pentru prima dată sunt în libertate.


2 thoughts on “Marea evadare

  1. Noi suntem fructul valsului în doi,
    Noi – curcubeul zămislit din ploi,
    Suntem o rază coborând din soare,
    Ce-mbracă munţii şi se scaldă-n mare.
    Noi strălucim când norii ascund aştri,
    Noi ne topim în reci gheţari albaştri,
    Suntem secunda ce durează-o viaţă,
    Şi lacrima de dor curgând pe faţă.

    Noi suntem rima-mbrăţişată-n vers.
    Un cald poem.Un dulce univers

  2. Miraj înflorit pe drum de poveste
    încântă un suflet ce tainic tresare
    renasc sentimente și clipa azi are
    o tainica vraja, o vraja fierbinte
    născută din palme ce știu să alinte

    Ființa-mi tresare sub zâmbet și-alint
    iar gândul mă duce alături de tine
    luceferi în ochi se aprind și azi simt
    iubirea-mi cum crește și vrea să devină
    popas de-o viață pe-un drum de lumină.

Leave a Reply