Magazinul timpului

logo

 

Timpul meu e măsurat în secunde: secunda vis, secunda speranță, secunda bucurie,secunda iubire, secunda zbor, secunda fericire.

 

Timpul meu e măsurat în ore: ora tristețe, ora cădere, ora absență, ora regret, ora disperare, ora dor.

 

Secunde, ore, fire de nisip dintr-o clepsidră străvezie, pe care mana destinului o răstoarnă cu nepăsare.

 

Mai există și timpul zero, zero, acel moment imperceptibil după ultimul fir de nisip, un zero ce-și va mări forma la infinit, atunci când mâna ce o întoarce va rămâne suspendată în aer …

 

Timpul meu e măsurat în secunde,  prin care eu, om mare, alerg să le prind ca într-un joc de copii cu baloane colorate, baloane diafane de săpun risipite spre cer de fericire. Sunt albastre, sunt roșii, albe, mov, galbene.

 

           Îmi fac palmele aripi de fluture, încercând să le prind, temătoare să nu le sparg, să nu le risipesc. În zborul lor, ele îmi ating fruntea, umerii, inima, brațele, lăsând peste tot urma trecerii lor.

 

Atinsă de ele, mă simt și eu colorată în mii de nuanțe, nevăzute de alții, văzute numai de mine.

         

          Sunt frumoasă așa, împodobită cu baloanele efemere, strălucitoare, aninate de păr, de gene, de degete, de sâni, de mijloc, de gleznă.

 

Dansez, mă rotesc după soare, după zbor de pasăre, mă oglindesc în lacrima ploii, mă admir în undă de ape.

 ceas-grovana-ladies-dressline-4413-1536-122171

Nu mai simt scurgerea timpului. Pentru mine ceasul arată ora 48 dintr-o zi a fericirii. Atunci îmi doresc cel mai mult ca mâna destinului să-i oprească rotirea.

 

Dar nu! Mâna nu se oprește !

 

Impasibile, firele de nisip curg după un tic-tac neștiut, născând un deșert în care baloanele mi se risipesc, lăsându-mi doar amintirea.

 

Uneori, simt cum crește în mine ora, cum mă dilată, simt dureros cât de puțin mi-a mai rămas și mie până la risipire.

Ora durere mă sfâșie, ora absență mă sufocă, ora tristețe mă apasă, ora regret mă strivește, ora dor îmi ia aerul.

 

În orele astea… nu mai vreau ca mâna destinului să se oprească. Vreau să întoarcă  mai repede clepsidră, să dea timpul înapoi, să mă plouă iar cu secunde .

 

Întoarcerea este salvatoare. În deșert plouă. Ploaie de primăvara. Ropotesc secunde vis, se înalță lin  scunda zbor, plutește secunda bucurie, fulg de păpădie. Prin ele și printre ele, renasc, să mă ridic, mă înalț departe de ore, pot să respir, învăț să trăiesc, reînvăț să mă bucur că sunt.

 

Mă bucur de fiecare secundă speranță, știind că dincolo de ea este secunda de viață. Îmi accept ora durere. Știu că-mi este dată pentru a mai învăța ceva. 

 

În clepsidra mea, răsturnată între început și sfârșit, orele au gust de irosire. În clepsidra mea, întoarsă între răsărit și apus, secundele mele mele au gust de triumf.

ceas-timex-t-series-t2m469-121649

 

Pe nisip este desenat un ceas. Un ceas ce înseamnă  viață. O viață în care secundele sunt totdeauna mai multe decât orele, o viața în care fiecare secundă, fiecare oră păstrează amprenta trecerii mele.

 

 

 

 

 

 

 

6 thoughts on “Magazinul timpului

  1. E cel mai frumos advertorial pe care l-am citit vreodată. Sunt în ora iubirii către tine şi aş vrea să mai am astfel de ore, de secunde, în care toate cuvintele curg către mine, din tine. Dar nu mă mir că aceste ceasuri ţi-au inspirat astfel de vorbe. Frumos.

Leave a Reply