Ea, o frunză arsă de toamnă, purtată de vânt.
Oare-i plânge plecarea,căderea,vreun ram?
Eu, umbra unui om rătăcind pe pământ
pentru mine o plânge toamna cu picuri pe geam?
Oare-i plânge plecarea,căderea,vreun ram?
Eu, umbra unui om rătăcind pe pământ
pentru mine o plânge toamna cu picuri pe geam?
Ea, o frunză căzută peste încă alte o mie.
Va plânge trist copacul când n-o să mai fie ?
Eu, un om pășind tăcut peste frunzele moarte.
Oare mie îmi plâng norii gânduri deșarte?
Frunză-n cădere visează că mâine sevă o să fie?
Copacul o așteaptă suspinând în iarna târzie?
Negurile mele,ceața din suflet, cum se destramă,
c
Ramul plânge-a-ei cădere
Dar aşa e stabilit din vreme
Iar din frunza călătoare
Purtată de vânt sau soare
Ramul va înmâguri la anul
Şi-atunci frunze, cu toptanul
Si eu, eu
cand voi inflori din nou?
Curând, când vei primi trotineta câştigată! Încă o dată felicitări!
Sigur voi înflori de vânătăi toată
când voi merge cu trotineta câștigată.
Un copac părăsit de frunze în toamnă,
E banca uitata pe-o alee într-un parc,
E astru nevăzut într-o noapte albă,
E iubire ţinută captivă-ntr-un ţarc.
Un copac străbătut de seva fierbinte
o bancă alintată de frunze-n cădere
un astru strălucitor ce merge-nainte
o iubire liberă ce niciodată nu piere.
Imaginea e tare frumoasa, iar versurile o acompaniaza perfect.
Mulțumesc!Mereu cred în ce spui tu.
Spui că eşti toamnă înnegurată,
Că ceaţa-n suflet stăpâneşte,
Dar uite, fruntea-i luminată,
Şi-n curcubeu se oglindeşte.
Crezi că eşti toamnă când tăcerea
Loveşte-n frunze şi în fluturi,
Când nori apar de nicăierea
Îmbrăcând lumea-n gri ţesuturi.
Cine eşti tu? Tu nu eşti toamnă,
Tu-mpodobeşti cu frunze ramul
Tu, vis ce plânsul mi-l condamnă,
Tu, primăvară, îmi eşti balsamul.
Cine eşti tu? Eşti adiere
Pe trupu-mi obosit.
Eşti cerul
Ce mă opreşte din cădere…
Inimii mele-i eşti străjerul
Din zori şi până-n asfinţit,
Între apus şi răsărit.
Am zâmbit, te-am mângaiat
și ți-am șoptit
Ce mult mi-ai lipsit!
e toamnă pătată de frig și de ger
dar eu sunt puternic, nu gem sau disper
mă-nfig în pământ și-ncet mă pictez
coroana-mi cea veche eu mi-o re-creez.
-viziune arboriformă
Superbă poezie!!! Felicitări!