LUMINA ADEVĂRATĂ

1001956_poza_1176060602Mai sunt câteva ore și rătăcirea mea va lua sfârșit. Iisus va învia și se va întoarce la mine, la noi, aducând lumină, liniște și pace în noaptea deznădejdii în care m-a lăsat și ne-a lăsat pentru trei zile.

As fi vrut să-i aduc alinare, cât timp a stat pe cruce, dar mi-a fost rușine de ipocrizia mea, știind că în coroana lui de ghimpi sunt unii puși de mine… cel numit ghimpele mândriei, alăturat de cel al indiferenței, de cel a insuficienței sau al autosuficienței.

As fi vrut să-i spun că vreau sa-i spăl palmele cu lacrima  mea de milă, dar mi-am amintit câte lacrimi inutile am vărsat nedrept pentru nimicuri,  pentru neîmpliniri,  pentru abjurări uneori, pentru așteptări și nemulțumiri, pentru uitări. Nu am putut. Lacrima mea i-ar fi întinat palmele ce m-au mângâiat de atâtea ori, palmele ce mi-au alungat spaimele, ce m-au ridicat când am căzut sau m-au închinat când nu am mai crezut.

Aș fi vrut să-i sărut tălpile, dar m-am oprit, amintindu-mi de un alt sărut. Am realizat că eu l-am adus aici cu trădările de fiecare zi, trădări din gând, din cuvânt, din faptă, din judecată nedreaptă.  Am fost de fiecare dată, un Iuda cu altă față.

Nu am făcut nimic din toate câte aș fi vrut. M-ar fi durut mai mult ca niciodată. Nu am putut  decât să spun, TU, parte din mine, mă iartă și FII pentru mine, LUMINA ADEVĂRATĂ!

 

 

Leave a Reply