Libertatea de a fi

Pentru că o poezie nu a urcat pe un anume podium, cineva drag m-a pedepsit să scriu încă zece. Frumoasă pedeapsă.

“Ce meserie mizerabila sufletul,
nascator,
carator si spalator,
curatator si descarcator de trupuri,
ultimul ban pe care-l bagam
in afaceri fara noroc,
cuiul de care atarna
tristul tablou de familie,
mereu cu mai multi morti decat vii,
ce meserie nerentabila sufletul,
ce prestare de servicii,
ce gogoasa in tigaile obstesti,
ce postas cu bicicleta stricata,
umbland sa dea batranilor pensii,
care nu mai inseamna nimic
si pentru copii bomboane
cu termenul de garantie expirat,
asta e chiar un titlu de carte,
meserie mizerabila sufletul.”
Adrian Paunescu

11223541_1711299139082382_3399307276252573145_n

Libertatea de a fi

Nu știu să scriu pe placul tuturor,
Sau poate nu știu să scriu chiar deloc,
Și totuși eu scriu. Cerneala e-n sânge,
Iar din suflet ciobit, un colț îmi e toc.

Poemele mele sunt poeme rupestre,
Săpate-n sare de-un orb fantezist.
Sunt candele albe aprinse-n ferestre
Mici semne în noapte, că ard, că exist.

Un strigăt mi-e scrisul, și-i râs, și-i oftat,
E-un joc de copil autist, împărțind bucurii,
E monedă de schimb pentru tot ce mi-e dat,
Prin care-mi răscumpăr libertatea de-a fi.

Sunt doar un biet salahor ce-n fiecare zi
În fântâna-mi de suflet, prin scris, las curat.

Din ciclul Pedeapsa Nr.1

 

Leave a Reply