LACRIMI.MUZICA GHE. IOVU

Ploaia tacerii

Azi a plouat. A plouat asa de tare incat pe suflet mi-au aparut inca doua riduri adanci. Azi a plouat si apa lacurilor mele din ochii-mi mirati nu a mai fost limpede sa poata oglindi luna si copacii argintati de care ar fi trebuit sa-mi agat visele. Lacurile mele oglindeau acum o noapte, noapte in care luna inchisese ochii sa nu-mi vada ploaia, noapte in care copacii mei erau atat de negri incat nu-mi lasau nici o raza sa-mi arate drumul spre zori.
Azi ploaia mea a fost din lacrimi mari, tacute, ce curgeau in interiorul meu urmand drumul unor riduri vechi, sapand alte riduri. Un rid pentru mine, un rid pentru tine, un rid pentru ea… sa aiba pe unde aluneca plansul meu de dor, un plans amar,mut, dureros de tacut.
Oare cum de ai auzit tu tacerea!?!Credeam ca ploua doar pentru mine dar ploaia era pentru doi.
Tu… ai ascultat glasul ploii ce-ti vorbea despre mine, ai lasat totul deoparte si ai venit la fel de tacut ca si ea. Nu ai zis nimic, m-ai luat doar de umeri, m-ai privit in ochi si deodata sufletul mi s-a umplut de albastru. Nu auzeam decat bataia inimilor noastre si vocea ta ce-mi soptea “Fata mea, fata mea”
Asta faceai, ma tineai langa inima ta, ma leganai incet sa-mi risipeai disperarile, ma linisteai putin cate putin sa-mi alungai toate temerile in timp ce degetele-ti fine imi mangaiau fruntea si tampla, si ridurile in care lacrimile inca mai alunecau line. Asa am adormit,leganata de ploaie, leganata de visul cu tine. M-am trezit zambind, cu ochii plini de senin in care se oglindea soarele,in care se oglindeau iar copacii mei argintati rasariti la margini de povesti.

Leave a Reply