La un ceai cu Moș Crăciun

                                                            Dragă Moş Crăciun,
      Ca în fiecare an, vin în fața ta cu inima deschisă și cu sufletul curat, să-ți pot spune că nu am uitat nimic din tot ce ani de-a rândul m-a învățat tatăl meu – să respect totdeauna  familia și tradițiile, să păstrez cu sfințenie în suflet spiritul Crăciunului, să iubesc necondiționat, să cred și să sper.
     Am făcut tot ce ți-am promis anul trecut: i-am iubit și pe cei buni și pe cei răi, am iertat și am cerut iertare, am avut grijă de cei dragi, neuitându-i pe cei necăjiți, am mângâiat un copil ce plângea, am pus un bănuț în mâna ce cerșea, am șters o lacrimă cu un surâs, am plâns, am râs, am fost un om. 
     Anul acesta, ca totdeauna de când m-ai ales să-ți fiu ajutor, mă voi lăsa pe mine la urmă și-ți voi scrie ce vreau pentru cei dragi. Alături de visele lor împlinite,  îmi doresc să poți lăsa sub fiecare brăduț câte-o carte. 
     Moșule, să nu mă spui ca-i pârăsc, dar oamenii din jurul meu au cam uitat să citească, au uitat să respire aroma unei cărți tipărite sau să inspire aerul unei biblioteci sau librării. Să nu mă uiți nici  pe mine! Îmi doresc Crăciunul în cele mai frumoase povestiri , fiindcă vreau să-mi reamintesc din poveștile lui Dickens, Mark Twain sau O.Henry  cum se face o magie de sărbătoare, cum este să crezi în minuni.
  -Tu ce mai faci, moșule drag?
    De atâtea veacuri colinzi prin lume împărțind bucurii oamenilor, străduindu-te să înclini balanța în favoarea binelui, mult prea împovărată în partea cealaltă de neajunsuri, de griji,  de egoism, răutate și nefericire!
-Mai poți, mai poți?
   Știu că tot ceea ce se face din dragoste îți dă puteri, dar eu cam obosesc uneori, când văd că nu pot mulțumi pe toată lumea. Să nu spui la nimeni, ai înțeles? Lasă-i să creadă că eu sunt cea mai puternică ființă din lume. 
   Lasă-i să creadă asta, eu voi crea în continuare din cuvinte lumea mea, ajutându-i  să rămână mereu copii și să creadă în tine. Fiindcă eu mă gândesc și la tine, când ai să vii, vezi că-ți las un termos cu ceai de roiniță, măceșe și busuioc. 
   Cât te vei încălzi și te vei revigora, eu îți voi cânta un colind despre o stea vestitoare, despre niște magi și un prunc fără de care nu ar fi existat nimic din tot ceea ce este. În primul rând  Crăciunul asta înseamnă- bucurie, speranță, iubire. 
   Nu o să le găsim sub nici un brad, nu le vom putea dărui, dacă nu vor exista mai întâi în inima noastră. Nu vreau niciun dar pentru colind, vreau doar să-mi împrumuți puțin sania ta, să dau o raită printre galaxii. Vreau să deschid poarta cerului, să se reverse deasupra lumii praf de stele, de iubire, de vise.
Te aștept cu aceeași inimă de copil, cu aceeași bucurie și nostalgie…
Spiridușul tău, Maria

 

11 thoughts on “La un ceai cu Moș Crăciun

  1. Îmi lipsesc şi mie două volume din ciclul “Fundaţia” că pe cele din “Dune” le am încă pe toate.
    Cine ştie pe unde s-au rătăcit!
    Moşule, mă poţi ajuta!
    Semnează:
    Un suflet veşnic de copil!

  2. Nicicand nu am asteptat Craciunul cu atata emotie!Stiu ca vei reusi sa dechizi portile cerului ! Brazii vor fi impodobiti cu praf de stele, va ninge cu fulgi de vise si iubire..intr-o lume mai buna!

Leave a Reply