La adio,nu!

437

Motto
“ şi cum se-ntâmplă moartea să le spele
pe toate-nobilându-le fictiv
ai să te-apleci deasupra morții mele
și tot ai să mă ierți definitiv”

Iertările – Adrian Păunescu

 

Ce tristă este toamna când bat furtuni de gheață,
Când disperarea strigă-n lacrima de dor,
Când visul cel frumos e acoperit de ceață,
Când ziua-ți amintește că dragi poeți ne mor.

Ce tristă este vremea când gândul rătăcește
Pe urmele de suflet rămase printre foi.
Plecat e azi poetul, iar toamna nu găsește
Atâtea ploi și lacrimi să-l cheme înapoi.

Și cum se-ntâmplă adesea ca plânsul să le spele,
Pe toate-nobilându-le fictiv,
Azi mă aplec deasupra rândurilor tale
Și te respir, și te iubesc mereu, definitiv.

 

 

 

Sursa foto.www.clipa.com

One thought on “La adio,nu!

Leave a Reply