Iubitoarea de păpădii lirice

papadia-primaverii

Iubitoarea de păpădii lirice

Dacă scriitorii și cititorii știu că fiecare carte are un suflet primit din partea muzelor, de ce nu ar avea o inimă și păpădia? Da, pentru că un astfel de titlu („Inima unei păpădii”) îmbrățișează poemele scriitoarei Maria Călin care postează articole pe blog-ul Copacul cu vise, locul unde se adăpostesc fluturii. Dacă nu credeți… încercați și vedeți!

Maria Călin, este, după cum singură se (auto)definește: „un om simplu în sufletul căruia copilul fost odată, încă mai face ghidușii”. Iar o ghidușie deosebită, așa cum fac toți copiii-poeți, a fost aceea de a publica un volum de versuri pline de candoare în 2015 la editura Nobilis, București. Prin bunăvoința autoarei, un volum atât de prețuit cu autograf, a ajuns și în mâinile și gândurile mele. Când l-am văzut, m-am dus prima dată să consult păpădiile, să aud plăpânda lor bătaie a inimii și astfel să intru în acord cu gândurile autoarei de cuvinte bine rostuite pentru a bucura și inima noastră!

Gândurile poetei te urcă și te coboară, te ajută să descoperi iubirea și uneori te invită ca împreună să îți dorești să-i spui iubitului/iubitei că „de ramurile tale îmi sprijin răsăritul” pentru ca mai târziu cu siguranță să crezi că „de ultima frunză îmi reazem apusul”. Această iubitoare a condeiului liric, se destăinuie în poezia Eu scriu că nu are granițe când vine vorba de compoziție: „Scriu pentru ieri, pentru azi, pentru mâine / Scriu pentru mine, pentru ei, pentru tine”, mai ales când știi că ființa iubită este atât de aproape „cât de aproape este steaua de cer, / Cât de aproape este malul de ape”. Ca mai apoi, dimpreună, în taină: „două mâini împreunate / într-o caldă rugăciune, / mulțumind cerului sfânt / pentru încă o minune”, să se unească pentru veșnicie… sau „doar atât cât durează / umbra păsării-n zbor”.

Sunt sigur că și atunci când filele acestei cărți vor fi îngălbenite de fratele timp, chiar dacă vor mai exista „margini de suflet neterminate”, încă se vor mai naște inimi de păpădii care să bată a chemare spre visurile ei. Sau, cel puțin, să încerce o Dulceață de Soare: „Se ia o noapte, se decojește de întuneric, / Se înlătură orice spaimă, oricare coșmar / Cu grijă, până se ajunge la miezul tainic / Al clipei în care din iubiri luceferi răsar”.

Suflet cald și preaplin de lumină, iubitor de frumos și încă nepătat de ploaia acidă a imoralității mondene, acest minunat om, copil-poet, Maria Călin, plutind „între două vise / ca un fluture eteric / pe-o frunză căzătoare”, este un model de inspirație și sperăm să crească perpetuu râzând spre soarele bucurie și să ne aducă cât de curând un nou buchet de păpădii versificate…

 

Semnează un alt copil-poet visător,

Ciprian de Blaj

 

Poezii din care am citat: Copacii mor în picioare, Eu scriu, Izvor de nemurire, Dor, La margine de suflet, Dulceață de Soare, Îmi ești, Toamnă și fluturi.

 

 

 

 

 

6 thoughts on “Iubitoarea de păpădii lirice

Leave a Reply