Intre oglinzi paralele


 Motto
“Urmăresc cu interes, când se opresc două trenuri în staţie,
cu ce aviditate se uită oamenii unii la alţii.
E prea puţin să spui că vor să întâlnească o cunoştinţă.
Nu, e un sentiment metafizic: vor să vadă pe CELĂLALT.
Fiecare se vede pe sine în celălalt.”
Constantin Noica
    
      Mă privesc în oglindă, pe mine, şi nu înţeleg pe cine văd.Nu mă recunosc în ceea ce văd, imaginea se schimbă neîncetat, în aşa fel încât dacă nu mi-aş simţi prezenţa vie, nu aş putea face nici o legătură între cele două fiinţe. Copila de ieri nu se regăseşte în nici un chip în cea de azi. Maya şi Maria. Se privesc una pe alta, fiecare având în spate propriul trecut.
     Maya este fetiţa aceea care se uită minute în şir când tatăl său se bărbiereşte privindu-se în oglinda ciobită. Strânge şi ea din buze, ridică din sprâncene, îşi inclină uşor capul întro parte, fugind cât colo când pămătuful plin de spumă albă îi atinge năsucul. Îi este teamă că lama i-ar putea tăia şi ei năsucul atât de uşor cum taie ţepii tatei. Maya priveşte spre Maria.
     Mariei îi este frică de oglinzi, nu le suportă. De atunci, de când s-a rătăcit în labirintul de oglinzi. Oglinzi convexe, oglinzi concave, niciuna care să te arate reală, adevărată. Mereu te vezi prin ochii celorlalţi, prea înaltă, prea scundă, prea grasă sau nefiresc de slabă.
     Maya se uită în oglinda pătată de muşte în timp ce se dă cu rujul mamei. Mai este puţin pe fundul tubului auriu, dar degeţelul ei încape luând ce-a mai rămas pe margine şi întinzându-l până spre urechi, după zâmbetul ghiduş.
     Maria nu suportă oglinzile. Nu o arată cum ar vrea ea să fie, are o faţă pătrată sub bretonul strâmb, o faţă plină de pistrui, drept pentru care trânteşte un scuipat pe oglindă, dându-și o palmă peste obrajii prea bucălaţi.
     Maya exersează în oglindă tot felul de strâmbături, face ochii cruciş, îşi ţuguie buzele în timp ce se trage de urechi, scoate limba trăgându-şi pielea din jurul ochilor.
     Vrea să atragă atenţia Mariei care a devenit deodată prea atentă cu propria imagine, fără să se uite în oglindă. Maria se admiră în ochii baieţilor, apoi ai bărbaţilor. Acolo se vede cea mai frumoasă, frumuseţea îi dă putere, încredere, stăpânire de sine şi o nemăsurată infatuare.
     Maya nu se mai dă cu ruj, nici nu-i mai pasă de oglinzi.Ultima oglindă în care s-a văzut era una în care se reflectau multe lumini, în timp ce nişte mâini reparau ceva. Imagini în alb, albastru, roşu. Nu mai este aceeaşi, nu se recunoaşte, zâmbeşte din ce în ce mai rar şi visează din ce în ce mai des. Când îi este tare dor de ea, scotoceşte prin buzunarele sufletului până găseşte oglinda tatei şi rujul mamei.Se întoarce uşor în copilărie, se strâmbă, se dă cu rujul mamei şi devine omul mare cu suflet de copil.

     Nici Maria nu mai suportă oglinzile. Cele adevărate nu pot ascunde primul rid, primul fir de păr alb, ultima deziluzie desenată amar în colțul gurii. Nu mai crede nici în vise, nici în ceea ce reflectă ochii ce-o privesc. Şi ei la rândul lor s-au oglindit în ochii ei, obosindu-i retina cu atât EU fals.        Uneori Maya şi Maria devin una. Maya-Maria cântă îndrăgostită:
  Mai spune-mi iubite
 că sunt cea mai frumoasă,
Oglindă nu mai am demult.
Am spart-o cu ciudă,
Era mincinoasă.
Mai spune-mi iubite
 că  mă iubești, că-ţi sunt dragă
Atât timp cât ești.
Oglinzile din lumea toată
pot acum să se spargă,
Mă voi vedea în ochii tăi,
acolo mă văd  atât de frumoasă,
 atât de  întreagă.
 

20 thoughts on “Intre oglinzi paralele

  1. Ma regasesc in pielea Mariei, desi inca nu reusesc sa ma vad frumoasa in ochii nimanui.
    Frumos scris, si eu uneori am dubii in privinta personalitatilor mele,si crede-ma,am mai multe ca tine…

    • Te cauti inca, te cauti draga mea.Vei lua de la fiecare cate ceva si te vei gasi completa intro zi.Cat despre frumusete, cred ca esti dor modesta.Esti frumoasa.Cand ti-o spune asta o femeie, s-o crezi.

  2. Bună seara, sau mi degrabă bună dimineața. E ora trei și “oglinzile paralele” îmi spun că timpul trece pe lângă noi și peste noi iar noi nu trebuie să ne lăsăm îngenunchiați de el pentru că atunci ne va doborî de tot.

  3. “Îţi aduci aminte ziua când ţi-am spus că eşti frumoasă,
    Când cu buzele de sânge şi cu ochii sclipitori
    Printre arborii de toamnă te opreai încet, sfioasă,
    Lăsând gândul spre amorul înţeles de-atâtea ori?…”

    Poveste – Bacovia

    • N-ascult de tinerii frumoşi,
      Bărbaţii toţi sunt mincinoşi,
      Cu-o vorbă dulce

      Ei te seduc, te-adorm uşor
      Ca mamele copiii lor,
      Când vor să-i culce…”

      Miron Radu Paraschivescu – Hanny

    • “Aşteptai să fiu poetul îndrăzneţ ca niciodată
      Ca s-auzi ecoul rece-al unor calde sărutări
      Te duceai mereu nainte înspre-o umbră-ntunecată
      Ca o pală rătăcire coborând din alte zări.”

      Poveste – Bacovia

  4. Maya, fetiţa năstruşnică ce privea cu încântare şi curiozitate prin fereastra lumii care încet-încet i se descoperea cu toate ale ei, bune şi rele, îmi urmăreşte deseori prin ochii tăi frumoşi imaginea din oglindă când mă bărbieresc (în care mă văd uneori un băieţel care se închipuia cu mustăţi, cioc şi capă de muschetar). Ni se întâlnesc privirile şi atunci îmi vine să te mâzgălesc cu spumă aşa cum făcea tatăl tău…Copiii din noi n-au plecat nicăieri, sunt acolo, la fel de puri, doar timpul a mai plouat pe obraji din când în când şi îşi cerne încet-încet ninsoarea în păr.
    Maya-Maria, frumoasa mea unică, astăzi, de ziua ta, îţi doresc să ai parte de numai de bucurii, de o viaţă lungă şi frumoasă alături de cei pe care iubeşti (în dar ţi-aş aduce o inimă, dar n-am avut decât una, pe care ţi-am dăruit-o deja, demult).
    La Mulţi Ani, Maria mea!

    • Multumesc, Adrian!Tu nu incetezi sa ma surprinzi!Urarea ta este cel mai frumos dar pe care l-am primit vreo data de ziua mea. Peste o suta de ani sa -mi scrii tot asa.

  5. Cum am mai spus, ma regasesc in pielea Mayei.
    Si da, o sa mai trec si eu pe aici. Am mai citit cate putin si ma simt “ca acasa”.
    La multi ani! :)

Leave a Reply