Întoarcerea contelui Grigore

Ieri au fost moșii de iarnă, ziua în care se dă de pomană celor duși. Am aprins câte-o lumânare pentru țoți ai mei plecați și neuitați, am dat de pomană ce am avut eu, neuitând niciun suflet, nici măcar unul de cățel.

Despre Contele Grigore nu mai știam demult, nimic. Nici că e viu, nici că a murit. Recunosc, partea de la urmă, cea cu muritul, nu prea am putut să o accept, dar ieri am zis să dau ceva de pomană și pentru Grigore. De este mort, să fie de sufletul său, acolo în raiul câinilor, de este viu, îl grijesc, așa, ca oltenii care-și dau pomană cât sunt în viață.

Știind că undeva 25 de căței ai nimănui au nevoie de hrană, am și trimis de sufletul lui Grigore, câțiva saci cu mâncare pentru ei.

Cred că Dumnezeul cățeilor a fost foarte impresionat de  gestul meu, așa că și-a trimis mesagerul să-mi mulțumească. Mesagerul era …contele Grigore, cel care dispăruse de acasă de pe data de 15 septembrie 2013.

Vă reamintesc că Grigore este cățelul găsit la containerul de gunoi – de aici titlul onorific de Conti – și crescut de noi cu pipeta și biberonul. Mai multe despre el găsiți aici și aici .

Este de nedescris bucuria noastră, dar și a lui. Ca orice fiu rătăcitor, a fost primit cu brațele deschise, cu o masă bogată – săracul era terminat de foame, cu o baie aromată, urmată de un somn de voie.

Încă o dată mi se confirmă că orice gest de bunăvoință este răsplătit de Doamne- Doamne, al cățeilor sau al oamenilor.

10 thoughts on “Întoarcerea contelui Grigore

  1. Prin fapte ne putem descoperi.Este un paragraf in “carte”
    “cere si ti se va da”
    Ai daruit si ai primit…..din suflet pentru suflet.

  2. Deci,cu alte cuvinte Dumnezeu,exista cu adevarat si face minuni,numai sa crezi.Frumos gest,mai sunt si oameni cu suflet si eu cunosc unul,acum te cunosc si pe tine.

  3. Off topic, nu cred că a dispărut în 2014.
    Mă bucur că s-a întors! Şi eu mi-am găsit o mâţă pierdută într-un sat, printre roţile unui tir, după vreo şase luni. Nu credeam că mai trăieşte. Fusese primită la o casă din apropiere. Când m-am întors prin locurile acelea am fost anunţată şi am luat-o înapoi. :)

  4. wooaeeeeeeeeeee , ce ma bucur ca fiul ratacitor , Contele, s-a intors acasa.

    Maine merg la cei 25 de catei carora le-ai trmis hrana ca pomana , am sa ti trimit poze cu ei.

    Am pierdut si euu un catel si un motan mai bine de 6 luni pentru ca apoi sa revina.
    Cred ca ne pun la icercare rabdarea,sa vada daca nu-i uitam.

    Va doresc sa ramaneti impreuna cat mai mult timp iar Contele sa nu mai faca pe evadatul :)

  5. Sa aveti impreuna cat mai multi ani iar dragutul Conte sa nu mai fuga. E minunat cand esti sensibil la oameni si la animale. NU cred ca poti iubi oamenii fara sa respecti macar vietatile animale. Cred ca e nevoie de discernamant si libertate psihica ca sa poti sa stii ce doresti, sa poti sa dai chiar si animalelor care aparent nu realizeaza sau nu observa.

  6. Da! Raiul câinilor şi pisicilor există! Din nefericire unii dintre noi incă cred că aceste fiinţe sunt de prisos. Să mă ierţi pentru modul în care voi descrie ceva de genul ăsta, in duzina de astă seară. Mă ştii doar! Sunt zâna animalelor, cum zice soacra mea desi acum te ridic pe tine în rang de zână! Uimitor gestul tău!

  7. Miao, ce întâmplare minunată!!! Mă bucur, mi-ai făcut ziua mai frumoasă!
    Şi sunt impresionat de gestul tău (mâncarea dată de pomană pentru câine). Lumea e totuşi un loc mai frumos decât credeam!

Leave a Reply