Inseparabili

maxresdefault

Te port în ochi, te am în trup,
Zadarnic plâng, să te alung
Eu trag de suflet, să te rup,
Tu te ascunzi și mai adânc.

Te port cu mine peste tot,
Otravă ești și leacul bun
Aș vrea din mine să te scot,
Nu am în loc ce să mai pun.

Și aș rămâne câmp pustiu,
Cu macii arși sub aprig vânt
Și m-ar durea, lor să le fiu,
Abis de piatră sângerând.

Te port cu mine peste tot,
De tine nu mă pot ascunde
Să fug departe nu mai pot,
Cât tu ești risipit oriunde.

În cer, în iad și pe pământ,
Iubirea mea, demon și sfânt.

4 thoughts on “Inseparabili

    • Până la urmă, Laura, nu există nimic perfect, cu atât mai mult o iubire. Toată viața este o contradicție, cred că cea mai mare din câte există. Trăim între iubire și ură, între bucurii și tristeți, între întuneric și lumină, între lacrimă și zâmbet… continuă tu. Eu îți mulțumesc, pentru prezența ta constantă!

Leave a Reply