Hotii de fluturi

As fi vrut ca acest blog sa fie o oaza de refugiu din fata unei realitati plina de interese, de egoism, de minciuna si ura.Nu am parte nici aici de frumos, pentru ca rasfoind alte bloguri, in dorinta de a invata din taina acestora, am avut surpriza sa gasesc multe din gandurile mele publicate pe un alt site, rupte, zdrentuie,mutilate.Stiti ce am simtit?Hoti cotrobaind prin suflet.Dureros sentiment.Nici nu stiu ce trebuie sa fac, asa ca pentru inceput, voi scrie textele originale si voi posta si textele “doamnei”gasite in blogul:http://coryta.blogspot.com/Photobucket
Fluturii sunt liberi

Un fluture cu aripi pictate, desfacute in zbor spre inalt,m-a purtat in zari nevisate, in zig –zag prin livezi inflorite, printre ronduri de flori, departe in nori, deasupra albastrului din ape, prin lanuri de in, din nou in senin.

Intr-o zi cand fluturele meu s-a oprit la margine de lan aurit si a adormit, acoperindu-ma cu aripa obosita.Cu un ciob de gand,plangand,i-am taiat aripa smaltuita din dorinta vie de a-mi apartine numai mie, ca nu cumva vreo data zarea sa-i faca un semn cu-o naframa de nori sau sa-l ademeneasca vreo floare, desfacuta in zori.

S-a trezit speriat si a privit cu uimire curcubeul ce se scurgea din aripa insangerata,unind doua ape despartite de zari, doua departari spalate de ploi,a clipit mirat cand si-a vazut libertatea pierduta, mi-a zambit trist si a ramas langa mine pustiit si nemiscat. Ce pacat! Fluturele meu a murit neputand sa mai zboare iar eu de atunci in orice curcubeu vad drumul pe care trebuie sa merg eu, sa-mi regasesc un vis ucis cu cioburi ascutite de gand .

Visez ca intr-o zi sa ajung la margine de drum si atunci o sa beau o cupa din curcubeu.
Din trupul meu stiu ca va creste aripa taiata din amintirea fluturelui ce-a murit …si aripa mea va putea ea sa poarte alt suflet mai bun deacat al meu spre o alta zare, spre o noua departare.

Si voi scrie pe ea:lasati fluturii liberi sa zboare !…

Ei, acum sa vedem ce-a facut stimabila din textul meu…
Umplem uneori secundele goale cu plinul fiintei visate, cuvintele reci cu zbuciumul amintirilor despre fiinta iubita. Un fluture cu aripi pictate cu vise s-a oprit la o margine de lume, acoperindu-ma cu aripa-i delicata. Cu un ciob de gand i-am taiat aripa smaltuita, ca nu cumva vreodata zarea sa-l ademeneasca cu vreo naframa de nori. Un curcubeu i se scurgea din aripa insangerata, unind doua ape despartite de zori, doua suflete ratacite… doua inimi dornice sa iubeasca si sa fie iubite. Visez ca intr-o zi sa ajung la o margine de lume si atunci sa beau o cupa de curcubeu… curcubeul ce mi-a adus iubirea in suflet.

Va astept parerea, iar eu voi continua sa-mi recuperez fluturii furati.

One thought on “Hotii de fluturi

Leave a Reply