Copilărie
Gust de-nceput dintr-o toamnă
venită din trecut, de departe,
din miez de septembrie
cu aromă de carte.
Adolescență
Gust de ispită, aromă de măr,
primul sărut, primul fior,
leagăn de vise făcut dintr-un nor,
gustul sărat din toamnă de dor.
Maturitate
Gust de lumină, gustul de soare
închis în boabe de struguri,
aromă de castane amare,
zile, ascunse de ceață, plutind spre amurguri.
Ciudat, am avut acelaşi gand spre a incropi ceva, dar n-am găsit timp. Ma bucur insa ,căci tu ai scris vorbe perfecte pentru sufletul meu ce iubeste toamna. Te imbratisez, Maria.
Mulțumesc, Adriana! Sunt aceleași toamne pentru toți.
Superb, Maria. Sensibil si profund. Iti nultumesc oentru acest gust al toamnei
Mă bucur pentru orice gând ce aduce bucurie!Mulțumesc, Laura!
O pastramă pe cărbuni
Must ce susură în căni
O zacuscă la ceaun
Poate chiar şi un magiun
Asta e ce îmi doresc
Până nu îmbătrânesc
De tot 😉
Nu vrei multe, deșși cred că ar mai lipsi și-o doamnă
…să simți gustul desăvârșit de toamnă.
Că bine spui…
Dar nu chiar o doamnă.
Mai degrabă o fată zurlie, cu care să mă strecor pe înserat în vie. 😉
Mulţumesc Alexandra!
Cu o doamnă, treacă- meargă
că-i blajină și-i mai coaptă
zurlia n-o să-nțeleagă
cum că via… e cam moartă.
Bine este înțeles
că e doar de la cules.
Ce frumos ai descris tu toamna noastra, a tuturor. Ca sa nu mai spun de Radu
Toamna e preferata mea, parca pe placul sufletului meu si ma emotioneaza totul la ea …si despre ea. Ca si poezia ta. Multumesc!
Eu îți mulțumesc, Alexandra!
Nu aveam cum să nu ne regăsim în aceste cuvinte frumoase și intens tomnatice. Foarte frumos!
Mulțumesc, Claudia!Sufletul tău frumos face ca tu să percepi astfel tot ce este scris.
rodul se-aduna la fiecare varsta
in samburi si flori si pasari
si nectar si speranta cu dor
si norii ce zambesc cu aripi rumene!
Rodul se adună, puțin sau bogat.
Rădăcină sau sâmbur, cresc pentru mâine
Când iar vor rodi și te vor face de neuitat.
Mai ai un Abecedar din acele timpuri? Îmi este așa de dor de el! Aș vrea tare mult să pot găsi unul. Și o Aritmetică. Emoții de toamnă, emoții de început de an niciodată uitate!
Nu mai am, Roxana!Poza este luată de pe net.Dacă știam ce dor îmi va fi de el,cu siguranță îl păstram.
“gustul de soare închis în boabe de struguri”… dacă ai şti de câte ori am gândit astfel muşcând din ciorchinele cald, proaspăt desprins de pe viţă la vremea amiezii!
Nu degeaba se spune că vinul încălzește și cele mai înghețate suflete.Din cauza soarelui…lichid.