Azi ninge cu galben din floare de tei
Sunt stele ce cad viscolind peste mine
Lumina se stinge în ochii de zei ,
De păsări cernite sunt zările pline,
Tu încă mai miroşi a tei,
Eu mai miros încă a tine.
Tăcerea pluteşte amar, peste tot,
Nu-i drum de-nceput, sub paşii mei grei,
Nu văd, nu aud, să visez nu mai pot,
Cad flori ca de ceară, viscolind pe alei.
Eu mai miros încă a tine,
Tu mai miroşi încă a tei.
De emotia pe care mi-ai transmis-o acum nu o sa ma desprind ceva timp. Frumos, trist, frumos din nou.
Am fost de curând la Auschwitz. Nu am apucat să scriu căci trebuie să-mi liniștesc sufletul mai întâi. Versurile tale:
”Tăcerea pluteşte amar, peste tot,
Nu-i drum de-nceput, sub paşii mei grei,
Nu văd, nu aud, să visez nu mai pot…”
ar prefața postul meu, definind ce am simțit străbătând acele locuri. Le pot cita?
Sigur ca da, Roxana!
Mulțumesc, Maya!
Pingback: AUSCHWITZ Partea II-a | calatorprintaramea
Pingback: AUSCHWITZ Partea I-a | calatorprintaramea