Flori de tei

Tacerea

Azi ninge cu galben din floare de tei
Sunt stele ce cad viscolind peste mine
Lumina se stinge în ochii de zei ,
De păsări cernite sunt zările pline,

Tu încă mai miroşi a tei,
Eu mai miros încă a tine.

Tăcerea pluteşte amar, peste tot,
Nu-i drum de-nceput, sub paşii mei grei,
Nu văd, nu aud, să visez nu mai pot,
Cad flori ca de ceară, viscolind pe alei.

Eu mai miros încă a tine,
Tu mai miroşi încă a tei.

6 thoughts on “Flori de tei

  1. Am fost de curând la Auschwitz. Nu am apucat să scriu căci trebuie să-mi liniștesc sufletul mai întâi. Versurile tale:
    ”Tăcerea pluteşte amar, peste tot,
    Nu-i drum de-nceput, sub paşii mei grei,
    Nu văd, nu aud, să visez nu mai pot…”
    ar prefața postul meu, definind ce am simțit străbătând acele locuri. Le pot cita?

  2. Pingback: AUSCHWITZ Partea II-a | calatorprintaramea

  3. Pingback: AUSCHWITZ Partea I-a | calatorprintaramea

Leave a Reply