Fir de iarbă

dungha_delta_dunarii_fire_de_iarba_DNG4272

M-am visat adesea iarbă,
Ce-a crescut în răni de lut,
Fir de verde ce nu-ntreabă,
De ştiutul neştiut.

Azi sunt iarba de la drum,
Mângâind un pas rănit
Fir de verde ce nu-ntreabă
Când e vremea de cosit.

Va veni și ziua-n care
Lama coasei, voi simți,
Nu voi ști dacă mai doare,
Pasul ce mă va strivi..

Voi fi iarba de sub cruce,
Unduind tăcută-n vânt
Voi ști lacrima sărată,
Voi ști gustul de pământ.

Leave a Reply