Femeia Albastra – Clara Mărgineanu

80265599_2507358732844713_7770167958172598272_n

Iti multumesc,Clara, pentru ca m-ai lasat inca o data sa-ti ating sufletul! Uneori mi-a fost cald, mangaindu-ti sufletul-matase albastra pe care destinul si-a brodat poemul nemuririi, alteori mi-a fost frig, stiind, oare de unde, cat de des ai simtit ca “ viata taie acum pe viu, razbunator, in carnea durerilor vechi.”-Toamna carnivora

Abia acum am inteles cum s-au nascut Femeia poem, Femeia albastra. Din tipatul tau.

“Cand femeia din mine urla salbatic,
doar atunci sunt poet.”- Doar atunci sunt poet

Da, esti poet, dar inainte de toate esti un OM “bolnav de prea mult suflet”-L.Blaga, un om ce lasa lumii cu fiecare poem al sau “un cec de iubire in alb.”

Da, esti poet, dar inainte de toate esti o femeie sensibila, frumoasa, puternica, ce se confeseaza celor ce stiu sa citeasca dincolo de cuvinte.

“ in mine sarbatorile sunt inscrise cu rosu”- spui tu; la fel si in mine, spun eu, adaugand insa ca eu am si o sarbatoare sfanta scrisa cu albastru –TU

Zambeste, Clara! Imi place sa stiu ca zambetul tau sperie moartea.

” ….m-am vopsit in oranj si am iesit pe strazi.
Zambet in stanga, zambet in dreapta,
nu stiu cine erau ei, ceilalti ;
cineva alerga la fel de speriat de fericire
si nu a raspuns zambetului meu
care sperie moartea.” – Delir in urma fericirii

Sarbatori senine, Clara!

79513326_538031833448167_4717866010940538880_n

4 thoughts on “Femeia Albastra – Clara Mărgineanu

Leave a Reply