Eu vara, nu dorm

 

images_26decA scrie, pentru mine, este modus vivendi.

Scriu pentru ieri, pentru azi, pentru mâine
Scriu pentru mine, pentru ei, pentru tine
Scriu când vreau să fug,
Scriu când vreau să mă-ntorc,
Scriu când vreau griul s-alung,
Scriu când vreau să știu
Că dincolo de mine nu va fi un pustiu.
Scriu când visez, când mi-e dor,
Scriu când nostalgia m-atinge,
Când cad, când râd, când zbor
Scriu când nu pot plânge,
Când mi-e amar, când mi-e bine,
Scriu când ziua nu-mi ajunge,
Să vorbesc prin rime despre,
Ziua de ieri, de azi sau de mâine.

Scriu oriunde, scriu oricând, ziua, noaptea, iarna, vara. La început consumam agende întregi, adunând ideile însemnate peste tot, pe șervețele, pe spatele facturilor, peste tot ce ar fi putut fi suport pentru scris.

Seara, la culcare, totdeauna lângă pernă era o brichetă –lanternă, pixul și carnețelul, pentru că până și prin somn visele prindeau consistența unor versuri, începutul unui poem sau al unei povești.

Le-am strâns pe toate în primele mele cărți, Copacii cu vise și Dans peste anotimpuri. La puțin timp după apariția lor, mi-am cumpărat primul calculator.

Au dispărut multe dintre agende, a apărut blogul meu, care nu se putea chema altfel decât …Copacul cu vise, a rămas doar carnețelul, bricheta-lanternă, mereu alta, și pixul, ajutoarele inspirației dintre un vis și-o insomnie, care au dispărut și ele odată cu apariția primei tablete. Altă viață și alt trai.

Puteam pleca oriunde, netrebuind să scriu același text de două ori, puteam să scriu zi și noapte, în tren sau autobuz, pe banca din parc sau pe șezlongul de la mare, peste tot în natură, acea natură ce-mi va fi mereu sursă inepuizabilă de inspirație.

Pe sub cerul de opal,
marea de smarald se-ntinde
până-n zarea de argint
ce în brațe o cuprinde.
……………………………………

Vara, mă inspiră orice, cântecul valurilor, strigătul pescărușilor, arșița nisipului, dansul razelor de soare…

Arde nisipul, arde sub soare,
Marea-l sărută cu talazuri ușoare;
Vântu-l îmbracă cu mătase de alge,
De stânci adormite umbra se sparge.
……………………………………………

Tot vara mă inspiră cerul și stelele, norii și iarba, câmpul cu in și maci în floare, mirosul de regina nopții și petunii din curtea bunicilor de la țară, cântecul greierilor.
Sus pe cer, oglinda clară,
luna e o portocală.
Stelele, caise coapte,
răzlețite cad în noapte.

Pentru cina mea cea bună,
culeg stele, mușc din lună.

Jos, în lan de păpădii,
Licuricii-s stele vii.
Flori de mac și in se-nchină
pentru vise de lumină.

Culeg in, un pat să-mi fac
mă-nvelesc cu flori de mac.
……………………

Și iar mă întorc pe țărmul mării, acolo, unde am scris “Ulraviolete”, “Ultimul val”, “Albatroșii”, “Un accesoriu salvator, “Neuitare”

Am să fug cu tine-n mare unde-i apa mai adâncă
Strigătu-ți să facă valuri, să dărâme dig și stâncă
Să-mi faci voal din verde algă și în el să mă-nfășori
Să mă-mbraci în spumă albă, să mă urci, să mă cobori.

…………………………………………………………………….

Uneori, sunt doar senzații de câteva secunde, ce nu au timp să aștepte sedimentarea lor într-o nouă poezie sau în altă poveste. Atunci îmi aplic propriu cod de înțelegere.

În draft-ul blogului sunt totdeauna cuvinte desperecheate, ce se vor lega mai târziu într-o ordine firească.

Am răsfoit paginile blogului, scrise în cei cinci ani de existență. L-am început vara, într-o zi de iulie, și tot vara am scris cele mai multe articole, în concediu, la mare. Este clar, marea îmi este una din cele mai dragi muze.

9 thoughts on “Eu vara, nu dorm

  1. Este clar că ești o iubitoare a mării,de acolo și muza ta de inspirație.Oare să nu vină și numele tău tot din acea muză?Cine știe???

    • Mulțumesc, Nicu!Da, natura a fost totdeauna sursă de inspirație.Nici nu se poate altfel, la câtă dumnezeire are în ea.

  2. Pingback: Castigatori campanie "De unde-ti place cel mai mult sa scrii pe blog in timpul verii?" - Blogal Initiative

Leave a Reply