Nimic sub soare nu e nou
îndrăgostiți au fost mereu,
au fost, mai sunt și vor mai fi
de genul tău, de genul meu.
S-au scris romane, poezii
cu declarații zeci și mii
și vise s-au țesut de zor
din borangic brodat cu dor.
Au fost și drame, și trădări
cu despărțiri și cu iertări.
Au fost, mai sunt și vor mai fi
îndrăgosteli în orice zi
Cât dragoste mai e în lume,
iubirea n-are o zi anume…
îndrăgostiți au fost mereu,
de genul tău, de genul meu.
Despre genuri găsiți la irealia, despre iubire…peste tot în on și-n of.
De genul tău aş vrea să fim
Şi sincer toţi o să iubim,
Vom fi senini cu toţi mereu,
Chiar dacă nu e genul meu!
Sigur tu EȘTI genul meu. Altfel nu mi-ar veni atât de des să te îmbrățișez!
Ce fain ai atacat genul! Mie-mi dă bătăi de cap, încă nu știu de unde să-l apuc. Când cred că mi-a venit o idee, uit de ce-am crezut!
Sunt convinsă că te vei descurca. Ai ieșit tu din altele mai grele. Și incă ce ieșire. Cu aplauze.
Iubirea e de toate genurile, dar mai frumoasa ca in randurile tale nu are cum sa fie…
Nimeni nu poate înțelege iubirea, mai bine decât cel ce știe ce-i DOR-ul.
iar poeziile tale sunt exact pe genul meu 😀
Iți plac pentru că și tu ești genul pe gustul meu.
Părem a fi coborâtori din dor,
Căci dragostea ne este călăuzitor,
Cu ea ne trecem viața, călători
Spre-apusul ei, sau doar parafrazând, spre “zori”!
De genul ăsta de poezie se poate sătura cineva oare?