Esență de viață


   
    Bună seara,copii !Vă mai aduceți aminte ?Așa ne era încântată seara copilăriei noastre. Lăsam joaca la o parte, sau orice făceam în acel moment, și ne lăsam purtați de vocea venită din neant în lumea poveștilor.

    Bună seara, foști copii !Bună seara, oameni mari ! Eu știu că undeva în sufletul vostru, copilul acela trăiește, tânjind după basmele copilăriei, de aceea dați-mi voie în seara asta de toamnă să vă spun o altfel de poveste.
  
    Albă ca Zăpada și cei șapte pitici. Cum ?O stiți ?Nu, nu o știți !Alba mea este mult mai albă decat zăpada, este albă… ca laptele. Deci, hai să vă spun povestea.
   
     A fost odată, de mult, de mult, o Albă ca Laptele care trăia întro casă cu mulți  pitici…dar nu casa era importantă, și nici piticii. Important era sufletul ei care pe cât era de curat, pe atât era de trist.
     
   Nu credea nimeni, nici chiar vrăjitoarea cea neagră, numită Tristețe, că un suflet poate arăta așa, că altcineva o poate întrece. Ca să se convingă, întro zi vrăjitoarea a scos oglinda fermecată și a întrebat ca în vremurile de altă dată: « Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai tristă din țară ? ».

   Oglinda și-a tulburat apele, a stat puțin pe gânduri, apoi  i-a răspuns: « Tristă ești tu, neagra mea, dar mai tristă decât tine este Albă ca Laptele »

   Auzind aşa Tristețea, atât de tare s-a amărât încât din neagră a devenit și mai neagră, din amară s-a făcut şi mai amară. A trântit oglinda de pământ și a plecat furioasă spre casa Albei ca Laptele.

    La ora aceea, alba noastră dormea, visând că are aripi și poate zbura printre stele, că poate dansa pe curcubeu, că va avea casa ei, că va iubi un prinț ce-i va dărui în fiecare zi buchete de trandafiri albi cu roua încă pe ei, că va fi mângâiată, că va adormi legănata, că nu va mai fi niciodată singură și neajutorată. Zâmbea trist prin somn, Albă ca Laptele.

   Văzând Tristețea cât de amar îi era zâmbetul, a suflat cu tărie înspre ea. Întro clipă toate visele frumoase s-au transformat în fulgi reci de zăpadă, acoperind totul cu răceala lor și înghețând-o pe loc pe Albă ca Laptele.
   
    Înainte de a îngheța de tot, prințesa și-a revăzut întro clipită toată viața, chiar și pe cea de pe vremea mărului otrăvit. Și-a adus aminte că are niște pitici de crescut, și-a adus aminte că trebuie să aștepte un prinț, și-a adus aminte de promisiunea făcută, că nu va mai gusta din mere otrăvite și că va trăi ani mulți, mulți de tot. Atât de intensă i-a fost trăirea încât pe loc gândul ei atât de puternic s-a transformat întrun cal alb care a și plecat să-l aducă pe prinț, s-o mai salveze încă o dată.

     Nici nu a terminat bine Albă ca Laptele ultimul vis că prințul, pe care-l chema Delaco, a și ajuns. El i-a luat în brațe trupul aproape înghețat, i-a şters bruma de pe gene și a depus pe buzele ei încet, încet un sărut împrumutat din soare. Imediat întunericul din sufletul albei s-a luminat, transformându-se în lavă fierbinte ce i-a inundat tot corpul, și sufletul, și inima… și  pe prinț… și casa, și tot ce o înconjura.

  

  Albă ca Laptele a deschis ochii, s-a luminat la față și la suflet, jurându-se să nu mai înghețe niciodată, să nu-i mai poată fura nimeni tot ce avea ea  mai frumos și mai bun. Delaco s-a bucurat cel mai tare și a cerut-o pe loc în căsătorie.


   La nunta lor, petrecută întro poiană cu narcise, au venit toți piticii din lume, toți eroii din povești. Cel mai frumos moment a fost când prințul i-a dăruit cadoul de nuntă. Întro cutiuță verde era, nu un inel, ci chiar esența unei vieți lungi și fericite, MIEZ DE LAPTE. În timp ce Alba admira forma lui deosebită, prințul Delaco o ținea de mână, recitându-i cel mai frumos poem inspirat de ea și scris pentru ea.

« Prințesa mea, azi, în cinstea unirii noastre îți dăruiesc cel mai de preț dar, care ne va face nemuritori. Acest miez de lapte care sigur ar fi fost pentru Adam ispită mai mare decât mărul. Îți dărui acest miez ca simbol al iubitei, al mamei, al pruncului, al senectuții, ca simbol de viață din răsărit până-n apus.

Miezul de lapte  ce-l poartă orice iubită, fântână de zi, fântână de noapte. Sub mână fierbinte şi nestăpânită de bărbat, textura fină, delicată şi moale a sânului înmugurit se transformă-n izvor de început şi cer de sfârşit.

Miezul de lapte,  sân hrănitor de mamă ce-şi tine la piept noul născut. Guriţa cu foame de viaţă, sugând cu nerăbdare, seva dătătoare de putere, de alinat foame, plâns sau durere.
Miez de lapte, hrană vie a puiului de om ce trebuie să ştie a înfrunta senin abrupte urcuşuri, căderi, lin zbor, să poată birui micuţul trupşor  întregul mers pe drumul vieţii, mai greu sau mai uşor.

Miez de lapte, formă sculptată undeva în timpul amar de altădată. Copilul sărac, neştiind gustul de prăjitură, le modela în forme de tablă din nisip şi apă curată. Nu a mâncat niciodată, nici o firimitură, dar le-a visat atât de des, atât de copleşitor…S-a bucurat când şi-a regăsit visul zâmbindu-i cu-nţeles în verde şi roz pe un raft atrăgător.

Miez de lapte, sprijin ajutător, când pasul devine din ce în ce mai lent, obositor, când simţi că puterile încep să te lase, gust de speranţă pentru atunci când toate nu vor mai fi la fel de frumoase.


    După ce prințul Delaco și-a terminat discursul, Albă ca Laptele l-a sărutat lung promițându-i că niciodată din căminul lor nu va lipsi esența vieții, brânza delicată a cărui prim fan era chiar prințul Delaco.

 Eu  am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa.
 Noapte bună, copii! Noapte bună, oameni mari! 

 
 Pozele mele sunt mărturie pentru adevărul de dincolo de poveste.

Articol scris pentru SuperBlog 2013

9 thoughts on “Esență de viață

  1. Un dulce mod să-ţi începi viaţa
    Cu miez de lapte dimineaţa
    Când tu mi-ai fost în miez de noapte
    Alb mugur, miezul meu de lapte.

  2. Sa-ti fie diminetile un miez de lapte pur, iar serile o luna alba plina. Nota 100. Gata, ma duc sa-mbuc si eu o felie-doua-trei de miez de lapta d-asta dulce.

    • Mulțumesc, Simona! Avem nevoie de basme, oricât de mari ne-am crede. Cele mai frumoase basme sunt cele în care ne regăsim sau în care găsim… esență de viață.

Leave a Reply