Esență de…mai vreau


“Parfumul este un accesoriu suprem, nevăzut și de neuitat. Îți anunță sosirea și îți prelungește prezența după ce ai plecat”.
 Coco Chanel

     Îmi vine să mă pup singură, de descurcăreață ce sunt. O zi întreagă am făcut scenarii cum să- i spun soțului meu de ultima mea achiziție. Acum recunosc, sunt cam dese achizițiile mele, dar ce să fac dacă nu pot rezista când îmi face cu ochiul vreo noutate! De parfum vorbesc, că pentru altfel de “noutăți”, încă nu am ochi. 
    
     Deci, cum spuneam, scenarii peste scenarii, plan A, plan B, plan principal și plan de rezervă. Niciunul nu mă mulțumea, așa că mi-am pus sticluța de parfumlângă celelate șapte și “m-am lăsat la mâna mea”. 
   
    Știam eu o metodă prin care se rezolvă  în familie o problemă mai spinoasă, mamaie să trăiască, de la ea știu cu ce se ține o casă. Numai că în seara asta nu mi-a mers. A cam durat până mi-am pus părul pe moațe, până mi-am întins masca de argilă pe față, până am pregătit rondelele de castraveți, așa încât mi-am găsit iubitul pe jumătate adormit. M-am strecurat lângă el pregătindu-mă de marele asalt, dar elanul mi s-a tăiat ca maioneză când l-am auzit mormăind pe un ton nu prea tandru:
 – Te mai foiești mult?
   Ooops! Nu-i de bine! Nu i-am răspuns nimic, m-am întins încet lângă el și-am trecut la planul B, în timp ce-mi fixam feliile de castraveți pe pleoape.
  
 – Motănel, ți-e somn? îl întreb eu cu glas mieros, mângâindu-i părul ce dădea evidente semne de… năpârlire. Nu vrei să vorbim și noi puțin?
 – Îhî, despre ce vrei să vorbim, îngână el alunecând între două vise.
 – Păi, să-mi spui și mie că mă iubești, că…
  – Auzi, ia zi tu repede, ce-ai spart, ce-ai stricat, ce-ai văzut și vrei să-ți cumperi!
  
    Mi-am încruntat sprâncenele, atât cât mă lăsa masca, m-am ridicat întrun cot, mi-am pus un strop de indignare în voce și am răspuns părând foarte lezată în amorul propriu:
 – Nimic din ce crezi tu. Auzi, tu așa mă știi? Crezi că dacă au trecut 5 ani de când ne-am luat, nu mai avem nevoie de tandrețe, de romantism, de iubire? Crezi că trebuie să se confirme mitul că orice atracție dispare după patru ani?
  
    Zărindu-i o mică tresărire pe obrazul neras de trei zile, mi-am îndulcit vocea și am continuat.
  
 –  Ţi-aduci aminte ce emoționați mai eram noi la prima întâlnire? Cum îți  tremurau mâinile – ca la Muppets, îmi venea să zic, dar mi-a fost teamă că stric poezia momentului – când mi-ai întins firul acela de trandafir la fel de roșu ca și obrajii tăi, cât de pasionale  ne erau nopțile, cum ne prindeau zorile vorbind de câte în lună și-n stele, cum îmi recitai zeci de poezii, cum îmi spuneai tu iepuraș, iar eu te alintam cu pisicel, pentru că așa torceai atunci când mă doreai. Ce vremuri, Doamne, ce vremuri!
   – Măi femeie, pune capul și te culcă, am vorbit despre asta de zeci de ori până acum.S-au tocit toate cuvintele, iar altele zău că nu știu. Sunt cam obosit, dar dacă vrei neapărat ceva, du-te și te spală de maglavaițul de pe  față și vorbim noi, mai apoi…
     Măi, ce-mi mai venea să-i spun vreo două, dar de, interesul poartă fesul, așa că nu am așteptat să spună de două ori sau mai rău, să adoarmă de tot, că am și aterizat în baie. La foc automat, dezechiparea de bigudiuri cu o mână,  demachiat cu alta, spălat cu amândouă, cremuit.  Am încheiat ritualul cu  câteva pufuri din parfumul cel nou, date strategic după ureche. 
   
     Aici s-a rupt filmul, făcandu-se ţăndări toată temerea mea, cu tot cu planuri. M-am simțit deodată puternică, sigură pe mine, plină de seducție, pasională. Am simțit dorința cum mă arde din tălpi până la rădăcina ultimului fir de păr, am simțit că plutesc spre dormitor, unde evident domnul adormise deja. 
      M-am apropiat și l-am sărutat încet pe buze, fără nicio teamă că mă va repezi ca de obicei. Mi-a răspuns cu cel mai senzual sărut în timp ce-și umplea palma cu sânul meu răzvrătit de dorință.                                                                                                                                                                                   
     – Iubito, ai miros de mandarine și ambră. Vreau și eu!
  
       Restul nu se poate povesti, a fost un minunat zbor între trecutul umbrit și prezentul fiebinte cu miros de mosc și cedru, a fost o voluptoasă înălțare deasupra lumilor, purtați de pasărea paradisului spre un cer în culoarea chihlimbarului spart în mii și mii de stele, o plutire dincolo de sfârșituri, pierduți între senzații noi, intense și împliniri necunoscute.
      În zori, domnul meu a adormit epuizat, nu înainte de a-mi spune cu infintă tandrețe:
    – Îmi place parfumul pe care ți l-ai cumpărat ieri. Să te dai mereu cu el! 

    Mai că îmi venea să fug iar în baie să repet press, dar mi-am zis să-l las totuși  să doarmă…câteva ore.

   
    Ei, spuneți voi, nu merit eu să mă pup singură, de două ori încă. Bine, bine, recunosc, nu este numai meritul meu, o parte este meritul înțeleptei de mamaie, dar dincolo de toate cel mai mare merit este a lui Coty cu irezistibilul parfum Super Playboy de damă. 
  
   Să stiți că are și versiune pentru bărbați, versiune care sigur le va da super- puteri, asta așa, în caz că vreun domn nu va ști cum să dreagă busuiocul.

Articol scris pentru SuperBlog 2013 la tema- Care este adevaratul secret al seducției?

       

10 thoughts on “Esență de…mai vreau

    • Îmi pare rău, ai promis o carte de bucate! :) Autorul meu preferat este tiz cu mine şi îl chema Radu Anton Roman, Dumnezeu să-l odihnească!
      Şi Casanova parcă murise deja, pe la 1800, doi-trei ani plus sau minus!
      Îl mai omorâm odată? :)

Leave a Reply