Esență de femeie

 

 

 

   Castelul era în mare sărbătoare. Ferestrele vechiului castel erau puternic luminate, dincolo de ele răzbătând o muzică încântătoare de orgă și harpe.
   
       Invitații, unul și unul, așteptau nerăbdători să coboare frumoasa și nonconformista Killer Queen. În seara asta unul dintre ei va fi alesul.
    
  În iatacul său regina se mai privește încă o dată în oglinda de cristal care-i reflectă frumusețea fără pereche. Păr negru ondulat, ochii albaștri umbriți de gene lungi, buze rumene și delicate. Rochia roșie de catifea stă mulată pe corp scoțând în evidență sânii voluptoși și talia fină. 
 
   Privită de departe părea o femeie rece, rebelă, care putea îngenunchea dintr-o privire orice bărbat. Cineva însă știa că sub  latura ei de amazoană, sub învelișul acela puternic și dur, exista o femeie în adevăratul sens al cuvântului.
Kati Perry, doica ei, o știa cel mai bine, îi cunoștea toate stările, toate trăirile. Știa că cel ce o va cuceri pe regina va fi bărbatul care va putea să vadă dincolo de aparențe, cel care va înțelege că femeia trebuie să fie ceea ce era regina-feminitate extremă și forță supremă.
   
   Știa de asemenea că vor fi mulți sosiți și doar unul ales. Unul singur trebuia să fie rege, acel bărbat care-i  va trezi simțurile, care o va face să vibreze, să tremure, care o va purta din trecut în viitor, citindu-i gândurile, anticipându-i dorințele și visele.
 
    Pentru asta și-a sfătuit stăpâna să-și supună pretendenții la un test de imaginație. Testul parfumului ei personal.
 
    Fiecare pretendent trebuia să treacă prin fața unei măsuțe de cristal pe care erau puse –un bol cu fructe de pădure, o vaza fină cu flori de iasomie și creasta cocoșului, o fructieră încărcată cu mere, pere bergamote și prune, o bombonieră cu cele mai fine praline. Trebuia să găsească modul de a seduce regina prin miros, gust, imaginație. 
 
   De câteva ore bune cavalerii se tot învârteau în jurul măsuței, încercând să ghicească sensul misterioaselor obiecte, așteptând nerăbdători apariția reginei.
 
    Când în sfârșit a coborât, urmată de credincioasa doică, în sala tronului s-a lăsat o liniște deplină. Toți ochii s-au îndreptat înspre apariția marmoreeană care pășea maiestuos, lăsând în urma ei un suav parfum. Ajunsă în dreptul tronului, l-a răsturnat c-un gest dezinvolt, s-a așezat    picior peste picior  pe bratul lui, lăsând să se vadă discret, de sub rochia de catifea roșie,  marginea unei jartierele de dantelă neagră și-a aruncat o privire cercetătoare pe deasupra tuturor, rostind în sfârșit fraza mult așteptată:
 
 – Să-nceapă aventura! 
 
     Ridicând sceptrul, a făcut un semn spre primul pretendent, un cavaler îndrăzneț și sigur pe el, îmbrăcat în frumoase haine de vânător.
 
   “Sunt regele pădurilor. Dacă vei fi regina mea, tot ce am îți va aparține –  flori, fructe de pădure, mușchi și trofee de vânătoare… un parfum străin sau vreun ruj. Nu am de unde să-ți dau pere bergamote și prune, nici alba iasomie, dar îți pot da niște pere pădurețe, iar în loc de  praline iți pot da alune. “ 
 
 
 
    Nici nu a fost nevoie de cuvinte. Strâmbătura de pe fața reginei îi spunea tot. A urmat regele câmpiei, care avea  flori, prune, pere dar nu avea timp să umble după fructe de pădure, vara find ocupat cu recolta, iarna nemaigăsind  decât mere și pere uscate. S-a retras și el la fel ca și vânătorul, urmărit de privirea ironică a reginei. 
 
   Au urmat prințul-etern copil, care nu făcea nicio mișcare fără să o întrebe pe mămica și care i-a promis că o va îndopa cu bomboane, un escroc sentimental care-i promitea iubire veșnica dacă- i trece jumătate din regat în contractul prenupțial, un Don Juan care nu dorea decât să mai bifeze o cucerire în carnețelul său, apoi un rege cam necioplit care nu-i promitea flori și bomboane, dar îi va dărui o armată de copii și câte-o palmă la fund în timp ce-i va spune un “Te iubesc, fa!”
 
   Perfecțiunea nu se obține făcând lucruri extraordinare, ci făcând lucruri obișnuite într-o  manieră extraordinară.
 proverb japonez
 
    Deja începuse să dea semne de nervozitate, privind cu sprâncenele ridicate spre doica ei, care-i șopti să mai insiste. 
 
    Se plictisise să audă aceleași texte și clișee, chiar era hotărâtă să rămână fată bătrână și rebelă, când a intervenit neașteptatul. Pe ușă a intrat El. Îmbrăcat întro  haină de brocart, căptușită cu catifea roșie, cu galoane de argint aurit pe umeri, a aruncat o privire înspre masa cu probele de foc,  s-a înclinat în fața reginei, apoi  din doi pași a fost lângă ea. Privind-o drept în ochi i-a luat mâna și a început să-i vorbească cu o voce tandră și pasională.
 
   – Te știu de mult, te-am dorit mereu și te-am visat dintotdeauna. Cunosc gustul de fragi al buzelor tale, îți știu aroma pielii, aromă de iasomie deschisă sub cerul verii… o știu atât de bine, am și acum pe buze  gustul catifelat de praline. Te-am gustat de atâtea ori, te-am savurat încet, încet, cu setea unui beduin rătăcit în deșert. Mâinile mele ți-au desenat de atâtea ori conturul, mângâindu-ți ochii, urmărind desenul buzelor, linia gâtului, rotunjimea umărului, cupa sânului, pierzându-se în moliciunea  caldă a pulpelor vibrând de dorința născută între petalele catifelate ale Celosiei, floare purtătoare de rouă. Îți știu secretul, Regină! Este mai mult decât un parfum,  este Esență de Femeie. Numai eu, cunoscându-te, te voi supune și te voi îmblânzi cu propria-ți armă. Vreau să fiu regele tău, să mori de mii de ori în brațele mele și să reînvii tot de atâtea ori, dincolo de stele,  mai feminină, mai puternică, mai frumoasă.
 

 
“Mirosul e un cuvânt, parfumul e literatură!”
 
   Killer Queen  a mai apucat doar să audă glasul doicii sale care îi șoptea bucuroasă:
   “Hai, du-te, regină frumoasă! Bărbatul acesta este cel care te va face să simți că trăiești,  să te miri singură de cât și cum poți să iubești. El este alesul, cel ce-ți va dărui clipa infinitului cât timp te va iubi.”


    Regina ascultă  sfatul doicii sale și vocea propriei inimi, îndreptându-și pasul maiestos  spre brațele larg deschise ale regelui. 

    La castel sărbătoarea a continuat șapte zile și șapte nopți, iar povestea continuă și-n ziua de azi, ori de cate ori  o femeie deschide parfumul Killer Queen
 
 

10 thoughts on “Esență de femeie

  1. Poveste tipic feminină, visare tipic feminină, alegeri deasemenea. O amăgire clişeică redată într-un mod superb. Parfumul? Esenţa? Mulţi o caută, puţini au găsit-o! Astăzi se mai găseşte? Poate doar pe raft…
    Însă îndeajuns povestea pentru a trezi interesul!

  2. foarte inspirata fotografia alb negru:))) m-am regasit intr-o etapa pierduta a vietii mele:)))

    • Oare câți barbați știu să trateze o femeie ca pe o regină?Eu cred că nu sunt prea mulți, tocmai din cauza aceasta s-a inventat…parfumul Killer Queen. Mulțumesc, Adrian!

Leave a Reply