Ergo sum


Ergo sum

Nu ştiu ce semn de punctuaţie să pun după afirmaţia de mai sus. Aş pune semnul exclamării. Ar însemna că mi-am terminat desăvârşirea, ori asta nu-i posibil întro viaţă, poate nici în alte şapte viitoare. Dacă aş pune semnul întrebării, ar însemna că nu ştiu cine sunt, ar însemna că înca mă mai caut.
            Karl Jung, fondatorul psihologiei analitice spunea că ” Vrem certitudine şi nu îndoieli, vrem rezultate şi nu experienţe, fără să ne dăm seama însă că numai din îndoieli se pot naşte certitudini şi numai din experienţe – rezultate”.
Ergo sum. Eu sunt, sunt suma oamenilor pe care i-am întâlnit începând din secunda zero până azi. Sunt suma lecţiilor învăţate de la cei cu care m-am intersectat, de la cei alături de care am mers umăr la umăr, de la cei ce au trecut o secundă pe lângă mine, lăsând în urma lor parfum de amintire.
       Primul meu model de viaţă a fost un cerşetor. Aveam vreo cinci anişori şi nu trecea zi să nu-l invidiez şi să visez că o să devin ca el când voi fi mare. Stătea pe treptele bisericii, se-nchina întruna cu singura mână ce-o avea, când vedea venind câte-un credincios. Primea, fără să facă nimic, mâncare, bani, colivă, dulciuri. Spunea un “bogdaprosti” mormăit în timp ce schiţa o cruce neterminată, punând banii în buzunar şi pachetele într+o sacoşă zoioasă de cârpă.
         Seara, după ce se închideau uşile bisericii, începea să împartă şi el mâncarea cu un amărât de căţel, mereu altul, coliva o dădea unei băbuţe ce avea grijă de lumânărar, dulciurile copiilor ce veneau să-l necăjească, banii dându-i la birtul de lângă biserică, de unde pleca sărac și mort de beat. A doua zi nu mai avea nimic. O lua de la capăt.
         Într+o zi, văzându-mă cu câtă insistenţă-l privesc, mi-a făcut semn să vin la el. Ţinea în mână un covrig şi două mere, tot ce primise pe ziua aceea. Nu am putut să fac niciun pas… privind cealaltă mână cu care îşi mângâia noul căţel. Am fugit speriată la mama, spunându-i că lui nenea cerşetorul i-a crescut mâna. În  acea seară am învăţat de la mama că nu tot ce pare a fi este cu adevărat, că deseori scopul scuză mijloacele, că cea mai mare satisfacţie o ai cănd câştigi ceva din munca ta. Dar totodată mi-a spus că de la omul acela trebuia sa învăţ doar ce înseamnă să dăruieşti din ceea ce ai, din ceea ce primeşti. Indiferent cui. Unui copil, unui animăluţ, oricui.
       Pentru următorul model de urmat, am oscilat o vreme între domnul Toma, învăţătorul meu şi tata. Prieteni fiind, stăteau cu orele cu câte-o carafă de vin în faţă, vorbind cu drag despre cărţi şi autori, eroi şi eroine. Când începeau să vorbească despre femei şi politică, mereu se termina vinul iar eu trebuia să merg după altul.
        Domnul învăţător Toma m-a dus prima dată într-o bilbliotecă. Era custode într-o bibliotecă de cartier şi ne mai lua seara de la ore să ştergem praful, să măturăm pe jos. Îmi plăcea mirosul acela de carte, de hârtie veche amestecat cu miros de mucegai. Uitam de multe ori pentru ce veneam, pierdută fiind întruna din lumile găsite între filele prăfuite. Mă visam atunci bibliotecară, împărţind şi recomandând cărţi. Numai că viaţa mi-a şters modelul, domnul Toma plecând cam devreme să înveţe îngeri neştiutori să scrie şi să citească, luându-l repede şi pe tata ca să aibă  apoi cu cine să stea la una mică.
Mi-a rămas de la ei dragul de carte, de citit…de colindat prin biblioteci şi librării.
       O vreme nu am mai avut nevoie de modele din viaţa reală. Fugeam tot mai des în lumea cărţilor, descoperind  noi universuri, învăţând cuvinte noi, căutând sensuri şi înţelesuri. Mereu eram altcineva citind câte-o carte. Am fost prinţesa din Poveşti nemuritoare, am fost Afrodita din Legendele Olimpului, am fost Laura, fata în alb de la castel, Monica din Medeleni, Thalida, am fost  Dama cu camelii, Regina Margot…dar cine nu am fost.
Toate până când am simţit că vreau să fiu eu. Din acel moment am început să iau de la toţi şi din toate doar ceea ce credeam eu că-mi lipseşte pentru a fi completă.
Am luat de la fiecare  ce am crezut că vreau să am, fără să fac dintr-un model un sfânt fără de pată, fără să-mi doresc să fiu fiica lui Onassis sau a sultanului din Brunei.
Mă întorc înapoi la cerşetorul copilăriei, la tata,  la domnul învăţător, la autori de cărţi, la mama, la mamaie. Toţi mi-au fost doar călăuze, nu ideal, nici vreun ţel cu care să-mi  fi dorit a semăna  până la identificare.
Poate de aceea nu-mi fac griji pentru generaţia de azi sau pentru cea de mâine. Şi ei vor proceda la fel, indiferent dacă modelul lor de viaţă va fi un demon sau un sfânt. De la demon va lua doar îndârjirea, de la sfânt doar puritatea, propriul suflet fiind teritoriul pe care se vor da bătăliile pentru formarea adultului de mai târziu.

Articol scris pentru Blog Power 75
Tema saptamanii fiind
Model de viață
Pentru reușita în viață,avem nevoie de-un model de urmat ?
Modelul este elan sau zbor frânt ?
De unde credeți că-și alege modelul de urmat generația de azi?

Pana acum au mai scris:
http://uriesblog.ro/a-modela-sau-a-nu-remodela-copilul/

 http://abbilbal.blogspot.ro/2013/07/articol-scris-pentru-blog-power-75.html

http://sunlog.ro/2013/07/modele-si-modeluri/

24 thoughts on “Ergo sum

  1. Daca e sa privim lucrurile prin prisma a doar ce este frumos in a te modela si remodela in viata cred ca fiecare dintre astia mai vechi pe pamant au procedat la fel, diferite fiind probabil doar conjuncturile si concursurile de imprejurari.

    Daca ne uitam astazi la generatia care se ridica, la mecanismele societatii, la directiile creionate de sistem, devin sceptic si uneori revoltat.

    • Scepticismul trebuie si el exersat, revolta este buna, daca ai si revolutionari, daca nu o faci macar singur… Si mai departe fac asta: nu pot sa schimb pe altii si ce-i in jurul meu decat poate cu sacrificii foarte mari, insa pe mine cu siguranta ma pot schimba sau corecta atunci cand gresesc… Asta fac. :)

  2. Mă bucur să văd că eşti optimistă în privinţa generaţiilor următoare.Noi trebuie,avem chiar datoria să fim modele pentru tinerii uneori debusolaţi.
    Astăzi tu eşti un model de viaţă (nu e un compliment, e un adevăr pe care eu îl cunosc foarte bine).
    P.S. De câte ori ţi-am întâlnit trăsăturile, Maya, din copilărie începând…ehehe…!

    • Pai, mai Marius!Ce spuneam eu in ultimele randuri?Poti sa ei orice de la oricine, chiar si de la…demonii aia pe care-i stim noi doi.Si vorba cuiva drag mie…nu s-au terminat nici cartile, nici oamenii frumosi. Alegerea iti apartine.

  3. Daca tinerii de azi nu ar fi uitat sa citeasca, poate ca sansa de a alege sa fie ei insisi ar exista la o scara mai mare. Din pacate, trebuie sa constat ca, desi ceea ce ai spus tu e plin de frumusete si de intelepciune, analiza este potrivita lumii in care am crescut noi mai draga decat cea in care ne crestem acum copiii. Maya, mi-ai amintit pe propria mea copilarie, pentru asta iti multumesc.

  4. Literar scris, dar nu cred că un copil este doar suma experiențelor lui. Însă cu siguranță aceste experiențe manifestă o influență specifică asupra lui, așa că nu-i tocmai lipsit de importanță faptul că trăim într-o societate întoarsă cu susu-n jos.

    • Așa este, inclusiv în hoți, violatori și criminali există ceva frumos. Sunt absolut de acord.

      Tot ce spun este că dacă acei infractori ar fi trăit într-o altă societate, având alte modele, poate nu ar mai fi luat calea pe care-au luat-o, realizându-și mult mai bine potențialul bun din ei.

      Nu ar fi asta o perspectivă mai bună?

    • Nu cred ca este de vina numai societatea. Mostenirea genetica, tarele din alte vieti, pacatele facute de generatii trecute sunt cele ce-si pun amprenta. Si mai stiu ca intradevar ei exista, dar nu sunt reprezentativi pentru o natie.

  5. PS: Linkurile spre noi ți-s “nofollow”, sunt egale cu zero pentru Google. Atributul “nofollow” se folosește când vrei să-i spui lui nenea Google că blogul spre care ai pus link nu prezintă credibilitate, informații utile etc, că nu girezi pentru el și prin urmare să nu ia în considerare acel link.

    Asta apare dacă le pui cu copy/paste de pe pagina de înscriere. De ce nu le scrii manual, și atunci ne ajuți/promovezi în Google prin aceste linkuri și fără să pierzi nimic? De fapt chiar în spiritul acesta există regula de a pune linkuri spre articolele preferate (sau spre toți cei înscriși, cine dorește)…

    • Nici o problemă, de aia și spun acolo unde văd, pentru că punând linkuri bune ne putem ajuta mai mult între noi, și de ce nu? Poate că unii se supără dar nu asta e intenția mea, știu că majoritatea nu cunosc aceste elemente mai tehnice.

      În mod normal un link este dofollow, adică bun, dar în acel formular de înscriere ele sunt nofollow, că așa e formularul ăla. Și deci luându-le de acolo cu copy/paste…

      Dar dacă le scrii manual sau le iei cu copy/paste de undeva unde sunt dofollow, atunci se copiază bine și la tine. :)

  6. Problema cu dofollow o sa incerc sa o explic eu aici. Toate linkurile lui Maya sunt nofollow, pentru ca platforma blogspot nu permite linkuri dofollow decat in interiorul articolului, in timp ce linkurile de la comentarii sunt toate nofollow, la fel ca si la tine, Cristi. :) Ca Maya sa rezolve aceasta problema trebuie sa apeleze la un specialist sau la un modul (plugin).

    Cristi probabil sa referit la linkurile care fac trimitere catre articolele participante la PB, iar acelea anunt ca sunt toate dofollow.

    Si linkurile de la comentarii de pe MWB sunt toate nofollow. Cele de pe blogul meu sunt dofollow.

    Sper ca am fost util

    • Am sa merg la fiecare si le pun la loc.Cu atatea moase ramane copilul cu buricul netaiat si eu ceva mai nedumerita [ca sa nu spun toanta] ca mai inainte.

  7. Pingback: Modele și modeluri

Leave a Reply