Enigma batistei cu mir

editura-univers-1408613752

Enigma batistei cu mir își are începutul cu mulți ani în urmă, la parastasul de an făcut pentru Mica (bunica dinspre mamă), parastas ce avea loc în apartamentul nostru micuț, de la etajul patru.

Nu încăpeau decât douăsprezece persoane la masă, dar totdeauna invitam unsprezece, cel de-al doisprezecelea loc fiind pentru …Maica Domnului, după cum învățasem eu de la mama.

Era toată lumea adunată, preotul își începuse slujba, totul decurgând conform ritualurilor creștinești într-o atmosferă pioasă, moment în care s-a auzit soneria la ușă.

Nu mai așteptam pe nimeni și mare mi-a fost mirarea să văd, deschizând ușa, o bătrână sprijinită într-un baston, care m-a întrebat dacă nu am să-i dau ceva de pomană.

M-am bucurat că pot face cu adevărat pomană cuiva străin, așa că am invitat-o în casă, am așezat-o pe locul rămas liber, privind-o cu cât bun simț începe să mănânce, nu înainte de a-și face cruce.

Fetița mea nu se mai dezlipea de lângă ea, spunându-mi, în timp ce-i mângâia mâna ridată: ” Parcă-i mamaia!”

Bătrâna a terminat de mâncat, a spus bogdaproste, și-a luat bastonul și s-a îndreptat spre ușă . Mergea tare greu, așa că am decis să o duc până la stația de tramvai. În stație, multă lume, semn că tramvaiul nu venise demult.

Bătrâna m-a rugat să mă întorc înapoi la invitați, spunându-mi că de acolo se descurcă singură. Am plecat, dar totuși, în fața scării m-am răzgândit și m-am întors în stație, să stau cu ea până urcă în tramvai.

Două minute a durat până m-am întors. În stație aceeași lume, aceleași fețe, dar bătrâna nu mai era. Am întrebat în dreapta, în stânga, dar nimeni nu o văzuse.

Am făcut chiar și câțiva pași până la primul colț, dar degeaba, și oricum nu ar fi avut timp să ajungă cu mersul ei greu.

M-am întors acasă, întrebându-mă unde a putut dispărea în câteva minute, cum a putut să urce patru etaje, de unde știa că acolo este un parastas, pentru că nu mai bătuse la altă ușă, după cum aveam să aflu mai târziu de la vecine.

Pe scaunul unde șezuse, bătrâna își uitase o batistă albă, curată, mirosind  a mir. Am găsit batista, după ani mulți, tot într-o zi de pomenire. Batista mirosea la fel cum mirosise cu șapte ani în urmă. A mir.

Mi-am adus aminte de această enigmă, zilele acestea, când Editura Univers și Blogalinițiative m-au făcut să mă întreb dacă …am găsit enigma, care este de fapt și titlul campaniei organizate în luna Enigma.

În ianuarie, Editura Univers sărbătorește luna Enigma, lună dedicată colecției de cărți polițiste și thrillere, una dintre cele mai vechi serii ale editurii: concursuri, mistere de dezlegat, informații atractive despre cărțile, autorii dar și cititorii Enigma, oferte și reduceri. Mai multe detalii găseşti aici

Nu, nu am găsit-o, deși câțiva din cei de atunci mi-au sugerat câte-o rezolvare, după cum urmează:

Mama, făcându-și o cruce mare: Sigur a fost Maica Domnului!

Tata, aghesmuit, că doar era după pomană: O fi fost soacră-ta deghizată, că tot nu ai invitat-o, deși nu cred că are ea așa batiste albe.

Frate-miu, Gică: Asta era blat cu popa!

Tanti Fănica, vecina de vis- vis: Nu ai găsit niște cârje după colț?

Fiică-mea, cea mare: Sigur nu i-a dat sor-mea bani de taxiu?

Eu- Principalul că am făcut pomană cuiva străin. Cât despre ENIGMA …îi voi scrie continuarea într-o carte viitoare ce va apărea la editura Univers.

Voi ce credeți despre ENIGMA aceasta?

5 thoughts on “Enigma batistei cu mir

  1. Despre ENIGMA cred că mi-a încăntat adolescenţa cu multe, multe cărţi!

    Şarada ta este foarte frumoasă. Şi m-ar bucura să fie aşa, pentru că meriţi cu prisosinţă!

  2. O enigmă rămasă fără răspuns. Din cunoştinţele mele……minime, se spune că este un trimis a Domnului, ca sa iţi încerce bunătatea şi credinţa.
    Şi nu ai dat greş.
    Frumoasă întâmplare!
    Succes!

  3. Mie imi pare că miracolele nu au nevoie de explicatii multe, dar enigmele m-au fascinat totdeauna , asa cum m-a fascinat şi povestea ta. Esti binecuvântată, MAria!

Leave a Reply