Dincolo de tăcere,
este dorul ce-n mii de ecouri
te cheamă.
Dincolo de zi,
este noaptea ce la visare
mă-ndeamnă.
Dincolo de gând și cuvânt,
este poemul ce-mi poartă
visul spre tine.
Ecoul lor ajunge
râu lin, de fluturi, ce curge
râu lin, de fluturi, ce curge
spre mări de iubire
În noaptea din mine
visul devine
speranța de mâine.
ecoul meu s-ar fi vrut răspuns la provocarea Irealiei
numai ca din “știa” ecoul a adus la mine …este.
Buna! Ai castigat un premiu pe blogul meu …. poti reveni cu o adresa?
Te-am prins!
Deci crezi în vise! 
Plăcut ecou…
Da, ce am zis eu că nu?
Maria,se pare ca esti foarte norocoasa.Mult succes in continuare.
Mulțumesc, Stefania!
Am şi eu un dor ce mă strigă-n gând dar nu ştiu, să-i răspund sau să-l las să aştepte?
Nu lăsa sa aștepte cu nerăbdare. Dorul de dor, doare și mai tare.
Ce frumos scrii, ma trimiti in alta lume parca.
Sa ai o primavara plina de soare!
Mulțumesc, Tina! Si tie la fel, cu drag!
Nu știu ce este dincolo. Dar știu că aici visul este cel ce ne susține.
Iar tu ai dat formă visului, l-ai așezat în ecou și l-ai făcut vers, ca să ne uimești!
Să-ți fie soarele-n suflet și lumină-n priviri!
Mulțumesc, Mugur. De aceleași daruri sa te bucuri și tu, ba chiar mai tare.De soare-n suflet și de visare.
Dincolo de versurile tale, mereu cu țintă clară, spre suflet, am căutat cuvântul săptămânii. Mi-a răspuns ecoul…
Al meu Ecou a răspuns ca ESTE o postare scrisă de dragul tău…
Mulțumesc frumos! Eu voiam să culeg paragraful, de aceea mă întrebam unde-i! Dar cum nici paragraful nu-i musai să fie cules, ecoul tău a ajuns unde l-ai trimis! 😉
Abia acum, cautând cuvântul săptămânii, am înțeles ce căutai tu. Nu știu unde am visat eu ca ar fi …este.
Dorul….de un vis…nebun
Mi s-a strecurat intre gandurile-mi triste
Dar intr-o zi visul va deveni adevarat
Si dorul va pleca, necondamnat.
Tristetea ma doboara!
Lângă dor, pune un vis
o speranță și-o dorința,
dacă e să-ți fie scris
totul este cu putință.
M-am lăsat prins şi captiv în râul de fluturi ce curge spre mări de iubire!
Sper să te poarte,
în adânc de iubire,
cât mai departe.
Eşti altfel tot timpul. Nu ştiu cum reuşeşti! Fain!