Fabulă (i)morală
Și-a depus c.v. la stână
Lupul, mare bucătar,
Tot sperând să-și rostuiască
Un venit de bugetar.
S-a gândit o noapte-ntreagă
pe cioban cum să-l vrăjească,
ce să scrie despre școală,
despre viața lui lupească,
ca să iasă din tipar
cum c-ar fi un pic coțcar,
cu nărav chiar neschimbat
când e vorba de furat.
Buun! Pe asta o rezolvă.
Va scrie că-i pocăit,
C-a jurat pe barba sură
Chiar pe păr a juruit,
Oase de-o băga în gură
șui să meargă, sau senilă
Mintea lui ca să se facă,
Să rămână știrb de tot
Gâtul gros să nu-și mai-ntoarcă,
Să se umple de scaieți
De-o băga cumva sub bot
Altceva decât bureți.
Să se facă chiar de râs
Peste lumea lui lupească
De-o piti ceva în sân
ori sub șorț de-o să-i găsească
Vreo costiță de batal
Sau de oaie țurcănească.
Când văzu baciul c.v.-ul
Plin de simțși bogăție,
l-angajat pe lup de-ndată,
șef l-a pus peste cuhnie.
Ca să nu lungim povestea,
Lupul a trecut la fapte,
Hămesit de-atâta post
A mâncat oile toate.
Juruința fiindu-i sacră,
nici că s-a atins de oase,
alegând doar… carnea macră.
Morala
Să nu crezi în jurăminte,
Nici în c.v. prea stufos,
Azi se jură că e sfânt,
Mâine-i lup periculos.
Morala moralei
… și totuși dacă stau ca să socot,
nu-i mai bine să fii lup,
decât în turmă netot.
Decât lup flămând la stână,
sau în turmă vreun netot,
mai bine renunţi la lână
şi-ţi iei lumea-n cap de tot.
Lupul meu cel fioros
e sătul, neîndoios,
de ciolan n-are habar
nefiind…parlamentar.
Păi lupul nu a mințit deloc… n-a mâncat oase :))) bine… bureții nu se mai iau în calcul.
După ce a mâncat toată turma
cu bureții a șters…urma.
:)) M-a binedispus de dimineaţă!
E bun și lupul meu la ceva …
la distrat, nu numai la furat…
E mai bine sa fii lup de stii si cum scapi de zdup, ca dupa ce te inchid iti petreci mult timp postind
Cine să-l bage la zdup?
Unde s-a mai văzut lup să scoată ochii la lup…
(parafrazând, e valabil și la corb,și la hoț, și la lup,
acum mai mult ca oricând)
Morala a doua e mai adecvata timpurilor noastre, din pacate. Simpatica foc duzina ta de astazi, am zambit si am tot zambit la fiecare vers…
Mulțumesc, Dor! Pentru mine este foarte important zâmbetul tău!
Eu in jurăminte sacre şi promisiuni model
Nu cred, frate, nici de-i vorba, nu de lup, ci de-un căţel;
Căci în casă am cătelul cu cv-ul completat
Cum că e cuminte, tandru şi pe el …nu s-a scăpat.
Nu la fel zice covorul, ce-l găsesc cam însemnat
Şi puiuţul meu de câine ….tot el este supărat
Că un pic de bătăiţă şi pedeapsă de-a primit
Nu ştie cum vine asta: la final, el a zâmbit!
Iți zâmbesc și eu la fel.
De două ori
și pentru tine, și pentru cățel.
Din organigrama ta,
Câinele parcă lipsea…
Iar ciobanul imprudent
Are-acum antecedent.
Eu i-aș da un Ciobănesc,
Dar cv-ul nu-l găsesc!
Pot jura însă și mâine:
Nu-i lup deghizat în… câine!
Nu-i oraganigrama, mea
ci e una de cioban
cainele de-o sa lipseasca
e plecat dupa…ciolan.
Lupului, chiar nu-i mai pasa
fiindca-s frati, de aceeasi rasa,
Atunci lupul să rămână
Ciobănescul de la stână!
Iar la dubla ta morală
Mai zic una pastorală:
Lupul e de preferat
Unei oi cu creier plat.
Dar visez la o mioară
Circumvoluționară…
(nu mă întreba cât mi-a luat să termin strofa asta…toată seara am rumegat-o, printre treburi personale… dar am avut ambiția să versific, că m-ai înnebunit ce talent ai…)
Prea frumos iti este visul,
dar cam greu de-ndeplinit
chiar cu lupa poti sa cauti
nici un sant nu-i de gasit.
Asta daca nu cumva…Mioara
nu-i vreun lup…hermafrodit.
Mda … Cunoastem CV urile stufoase si mincinoase. La asemenea cerinte astea fagaduinte, nu? Frumoase versuri !
Mulțumesc, Daniela! Se poartă!
:))
Mulțumesc, Ioana!
Mi-a plăcut fabula ta mult, mult. Felicitări. Eu nu vreau să fiu lupă, prefer să rămân netoată.
Tu nu ești ne-toată. Tu ești toată, un întreg frumos!