Duzina de cuvinte: Timpuri si anotimpuri

I
Trecem prin timp, nu timpul trece peste noi
Inutil  să-l oprești, imposibil să-l vrei înapoi
Minute sau ore,tic-tacul oprit din ceas neîntors  
Plutim în derivă spre ultimul port, vamă să dăm
Ortul pus pe ochiul cel stins din trupul frumos.
Răsplata-i un rai sau un iad în viața de-apoi
Trecem prin timp, nu timpul trece peste noi.
II
Simboluri de viață, semne de moarte,
Incertitudini și speranțe deșarte
Măcar de-am ști ce-aduce un ceas
Bătând după datini pas lângă pas 
Ore lichide în curs sinuos 
Lăsând urme scrise pe mal nisipos
Insemne în zaț, însemne în carte   
Din viață simboluri sau semne de moarte.
III
Suntem doar umbre prin vieți trecătoare
Efemeride de chihlimbar închise-n cristale
Melci codobelcăind cu casa-n spinare 
Nisip împrăștiat de taifunul nervos
Epavă sfărâmată de țărm prea pietros
Rouă risipită sub amiezi arzătoare  
Venind din neant, trăim cu ardoare
O clipă-i popasul. Aici, pe pământ,
Suntem doar umbre prin vieți trecătoare.
IV
Popasul îl facem în deșert sau grădini
Roze suntem sau tufiș plin de spini
Efluvii de arome sau oftat dureros
Semn de trădare din sărut mincinos.
Altare de dor pentru zei omenești
Lăcaș încuiat cu chei de regret și tăceri
Totem pentru mâine sau rugul de ieri.  
V
Curgem în timp prin a vieții ecluză
Urcând spre înalt  cu valul nervos
Râu este viața, noi suntem frunză
Săltată spre cer sau purtată-n abis.
Așa cum ne-e soarta, așa cum ne-e scris.
Lumina stinsă după un ultim urcuș
Trupuri inutile după vieți ce s-au scurs.
   
VI
Măcar de-am știi că ne mai naștem odată
Am rescrie destinul, curat, fără pată
Chip ne-am alege, și suflet, și sânge, și genă
Aleși să fim dintre semeni pentru viața eternă
Refăcută după axiome și corolare precise
Infinitul sa fie doar în iubire și-n vise rescrise  
Est să fie mereu și doar drum de-nceput
Nici pic de regret, nici urmă de rid pe fața curată
In cartea vieții, ne-am rescrie arieni, fără pată.
VII
Tablou de iarnă, poem fără cuvinte
Univers creionat în graffiti, tăcut și cuminte
Flori înghețate, stele de plumb, nori ca de vată,
Iarnă-și acoperă cochetă, orice fisură cu pudră
Sură e zarea, hașurată în gri e-o cioară zăludă .
Umbre se-ntind peste pădurea argintată  
Ramuri trosnesc sub palida lună de cer aninată
Argint patinat acoperă pânza cu iarnă pictată        
VIII
Cârduri de cocori se întorn spre casă
Iernii de căldură, pare că nu-i pasă
Uitând că sunt datini, chiar de nu-i sorocul
După atâta soare, jos își dă cojocul.  
Albul ghiocel prin nămeți răzbate   
Tremurând de frig, zurgălind averde
Iernii-i face-n ciudă, când cocorii vede.
Negăsind vreun loc să se mai dezbrace
Iarna-și ia bagajul și ne lasă-n pace.
IX
A trecut și iarna cea cu promoroace
Frigul cel de gheață nu se mai întoarce
Ierbii îi dă colțul, florii –i dă petale
Se întorc acasă păsări călătoare.
Unduiesc în valuri râuri cristaline
Ramurile toate sunt de muguri pline
A trecut și iarna, cea cu promoroace
Toate azi renasc, timpul nu se-ntoarce.
X
Eli, Eli, Lama Sabactani!
L-a întrebat Iisus pe Dumnezeu
Infrânt și înșelat de toți acei misei 
Trădat, urcând Golgota pentru ei.
El a murit pe cruce, el ne-a salvat pe noi   
Răspunsul fiind un Paște și viata de apoi  
Natură, vietate, eterne  să răsară
Albite de păcate sub cer de primăvară
XI
Ninsori pe tâmple și pe păr
Iubiri sub florile de măr  
Sipet cu ani și amintiri
Idile-n zâmbet și-n priviri
Povești de amor și nopți de dor
E viată, e destin, e drum
Trăită intre ieri și-acum…
XII
Bine c-am terminat duzina
Eteroclită
Cuvinte
Lipite
Unite-n stih
Zidite-n
Acrostih.

Mai multe zidite în minunate cuvinte, veți găsi la psi

22 thoughts on “Duzina de cuvinte: Timpuri si anotimpuri

  1. Ador găselniţa ta! Personal, fără să supăr pe nimeni, deşi am fost suficient de creativă până acum, cred, nu mă omor după aceste cuvinte inventate, zidite, adăugate. Ca şi tine, am căutat un mod să imi fac cititorii să inteleagă că nu am luat-o razna şi am scris poemul-fabulă, sau ce o fi, in două moduri: cel cu aceste cuvinte şi unul, publicat cu un minut înainte, in variantă normală. O să trec şi mâine, la aprofundare, dar tare te felicit!

  2. Am aruncat o privire şi m-am gândit că nu te dezminţi, chiar dacă ai muncit de douăsprezece ori. Apoi am citit şi n-am avut nevoie de răbdare pentru că m-ai prins în idee, în curgerea din vers.

    • Chiar că am muncit, deși ar fi trebuit să mă joc. Ar trebui să dau dreptate criticilor mei ce spun că nu știu să mă joc. Nu le dau, până și jocul îl iau în serios. Mulțumesc, Carmenuța!

  3. Ce mai e de spus la o astfel de duzină? cu răbdarea nu stau prea bine, dar, vorba lui Carmen, m-ai prins în versurile tale așa că le-am citit pe toate (cu pauze dese pentru mirare) :)

  4. Acrostih??? MACROSTIH!!!

    Am citit pe verticală. Deocamdată.
    Căci, deocamdată, la atâta muncă, eu stau ca un chibiț pe marginea inspirației tale și mi-e teamă să citesc, ca să nu profanez cu privirea ditai frumusețe de creație. Voi citi mai târziu, scufundat în loja regală din sufragerie.

  5. …se pare că am avut mai mulţi răbdare pentru a te citi. am mai avut haiku la duzine, dar acrostihuri nu. şi dacă ceilalţi au decis că este duzină (ştii tu, regula aceea pentru care ne încăieraserăm mai acum nu demult)… atunci este duzină, dar nu de duzină! :)
    felicitări!

    • Mulțumesc, psi! Am încercat să mă conformez regulilor, adică să folosesc duzina dată.Eu am încercat, tu nu mă cerți, unora chiar le-a plăcut. Îmi este deajuns. Am un sfârșit de săptămână frumos, pe care-l împart cu voi. Îți trimit la schimb o duzină de zâmbete.

Leave a Reply