Duzina de cuvinte- scriem fără bani

 

59462_415103921941756_683726138_n

 

 

 

 

 

Pe un cer de cuvinte, rănit de ură și vorbe tăioase
Nicicând în zori luceferi nu vor mai putea să răsară
Să mai poată dimineții să-i decline verbe frumoase.
Felinare să pună la care și nordul în steaua polară.

Gânduri spoite cu var, otrăvuri ascunse sub haine
Pietre aruncate de acei ce-și spun regi sau par zei
Oșteni ai lui Marte născuți printre umbre și taine,
Cei ce se cred Goliați fiind de fapt doar pigmei.

Fiecare e liber să facă ce vrea din cuvintele sale
Poți înălța rugi, poți alina o rana făcută de un laș
Le poți chiar vinde pe-un zâmbet, iar în locul rămas
Poți reaprinde o stea sau poți zidi poezii catedrale.

De nu o sa-ți placă poezia mea care-i de duzină,
Nu mă critica, nu da cu piatra…muza-i de vină!

duzine fine veți găsi la psi

20 thoughts on “Duzina de cuvinte- scriem fără bani

  1. Încă o duzină care vorbește (și) de muze… :) O fi fost ceva în atmosferă. :) Altfel sunt de acord cu tine, fiecare este liber să scrie ce dorește și de citit asemenea.

  2. Fiecare face ce doreste cu cuvintele sale. Le daruieste, zideste cu ele sau le porneste la lupte banale cu morile de vant. “Libertatea de exprimare” pare sa aiba uneori un singur inteles:acela de a rani. De ce alegem negatia in locul afirmatiei, nu stiu! Nu trebuie sa scrii despre…De ce, as intreba eu? Pentru ca asa vrea “x” sau “y”? Singurul motiv ar trebui sa fie constiinta mea. Doar ea ar trebui sa fie cea care sa ma opreasca sa scriu atunci cand, cuvintele mele ar rani pe cineva. In rest, daca eu vreau sa aduc elogiu frunzei de cires sau unei marci de ceai, este treaba mea.

    • Nu totdeauna vrei să rănești. Uneori vrei doar să spui adevărul. Ce alegi, e libertatea ta.

  3. muza asta sta pe buzele tuturor zilele astea. cuvintele ne sunt unelte, ne sunt prietene si le folosim asa cum simtim sau cum ne e nevoia. cred ca e valabil si ptr cei ce stau cu pietrele ridicate sa arunce, sau chiar arunca. si ei tot de cuvinte se folosesc. cuvintele – pietre.

  4. Interesantă construcţie “să-i decline verbe frumoase”
    Adică cumva pe înţelesul meu, să-i spună numai verbe urâte.
    Deşi cred că un verb e doar un verb, numai contextul şi mesajul îl pot face frumos sau urât.
    Mda, s-a trezit criticul din mine şi sunt ofticat că nu am nici o idee pentru duzină!
    Sper că ai avut o vacanţă reconfortantă!

  5. Cuvintele sunt vii. E o idee ce am folosit-o in articolul pentru psiluneala. Si cred asta. Avem libertate de exprimare. Trebuie doar sa intelegem puterea acesteia. Minunata poezia.

  6. eu cred că ceea ce lipseşte acum este acceptarea. pur şi simplu acceptarea. restul, libertatea de exprimare, alegerea- într-un fel sau altul a direcţiei, a cuvintelor, ne aparţine. dar cu acceptarea stăm parcă tot mai prost. şi-mi vin în minte versurile cuiva mai priceput:
    “rămân cu tine să mă mai măsor
    fprp sp vreau să ies biruitor” :)

      • pentru că din scânteile astea ies muzele şi râd.- ţi-aş răspunde eu. că bietului shakespeare i-ar fi cam greu.

  7. Când ideea-i călăuză
    nu-i nevoie de vreo muză.
    Gândul se revarsă-n vers
    înmuiat în univers.

    Cum ideea-i rodul minţii
    ca în fruct sensul seminţei
    nimeni n-are drept să-l sece.
    Pietre stau, când apa trece…

Leave a Reply