Printre fulgii de zăpadă
Doi ochi negri ca de smoală
Stau la pândă-n prag de seară
Curioși, pe moș să-l vadă
Se tot uită-n van fetița
Chiar și pârtie a făcut
Tot sperând să vina moșul
Nu s-o uite ca-n trecut
Întrebări întrebătoare
Între gânduri își fac loc…
Dacă n-are viză Schengen,
Dacă l-a oprit la vamă
Pentru trafic de noroc?
Oare cum ajunge moșu
Când distanța-i așa mare
Oare dacă-n lume-i criză,
Trece pe la orișicare ?
O avea doar pentru unii
O aduce pentru toți
O să bucure o lume
Sau-i prin tragere la sorți?
O avea sanie nouă,
Renii nu s-au ramolit,
Nu l-o fi îndoit de spate
Vechiul sac greu și ticsit?
O avea cojoc și ghete,
Bani mai are sau-i falit,
Că la câte-i cer bogații
L-oi ierta de-a sărăcit.
Oare Rudolf cum arată
O fi renul cel din cărți,
L-o grăbi cumva pe moșu
Sau l-o duce-n alte părți?
Dacă uită, cum va spune
Poezia de la școală?
Nu cumva este mai bine
Să o scrie pe o coală?
O să scrie cât mai mare
Chiar cu slove de tipar,
S-o vadă de la distanță…
Poate-i dă și ei un dar.
Adormi-n târziu copila
Și visă că tatăl său
Coborî de printre îngeri
Să-i aducă el cadou.
Îl văzu citind scrisoare
Și șoptind îngândurat…
Ai albit fetița tatii
și de loc nu te-ai schimbat!
Te iubesc, copilă dragă,
Eu sunt moșul așteptat,
Darul meu este IUBIREA.
Ăsta-i dar cu-adevărat!
M-ai dus în lumea copilăriei și tare-i bine acolo. Chiar dacă întrebările sunt mai multe decât darurile, magia este cea care dace tot jocul. Și iubirea de care uneori am uitat.
Din iubire se naște magia.
Restul e foc de artificii,
ambalaj strălucitor,
ce arde într-o noapte.
Nu mai ninge apoi cu alb,
ninge cu cenușă peste sufletul gol.
Te îmbrățișez!
Mi se pare cunoscuta copila… da, o cunosc! Si o imbratisez calduros cu rabdarea de care are nevoie in asteptarile ei!
Mi se pare cunoscuta copila… da, o cunosc! Si o imbratisez calduros cu rabdarea de care are nevoie in asteptarile ei!
Iți simt căldura
e un dar prețios
adus de -un moș tânăr
atât de frumos.
Mulțumesc, Andrei!
Parcă-s eu, când eram mică,
dar pe-atunci n-aveam pisică!
Aşteptarea era tristă,
noroc că aveam batistă.
Nu mai am demult batista
am acum chiar moșul meu
am și o mâță avangardistă…
ei mă bucură mereu.
Nu stiam de Mos atunci,
Cand eram ca o fâşneaţă,
Ştiam doar de un Ajun
Colindam pân’ …dimineată.
Neaţaluşul se numea
Şi-aduna copii de-o schioapă
In tot satul alergam
Pentru o nucă-n plus pe vatră.
Moşul a aflat de mine
Când eram prea mare….în fine.
Moșul vine la om bun, cel de atunci și cel de acum.
O recunosc si eu!!:)..Ca sa vezi ,la mine deja Mosul a venit..mi-a adus un dar nepretuit!Poate pentru ca am fost cuminte!Zambesc si ii multumesc “Mosului” ca mi te-a adus in viata si suflet! Stii tu..te..te..te…..
Meritai și meriți. Și eu, și eu, și eu!
Citit, plăcut!
Mulțumesc, Ana Conda!
Haioasă, frumoasă duzina ta! Totuşi, către sfârşit, gândul tău cred că a fost pe alte tărâmuri ! Mi-a placut!
Gândul meu a fost spre cel ce a fost moșul meu de totdeauna-tata, drăgutul.
Frumos gând!
Parcă e o poezie din manualul de limba şi literatura română. Foarte frumoasă!
Multumesc, Claudia!
Iubirea e adevaratul dar. O poezie care e adanca tocmai prin simplitatea ei. Doar un suflet sensibil poate scrie asa frumos
Mulțumesc, Lorelay! Te mai aștept cu drag!
i am citit lui Dante poezia (cum altfel). si pentru ca a vrut sa o mai auda odata inseamna ca i a placut. si mie la fel. jucasa si totusi serioasa.
Mulțumesc, Vali! Aprecierea unui copil este cea mai mare răsplată.El simte, doar atât. Nu judecă oameni, sens, cuvinte!
Frumoase versuri, frumoase amintiri,
De parcă și azi suntem în copilărie,
Cu Moș Crăciun, ce uneori abia mai vine,
Cu bucurii uitate, cu scrisori,
Cu flori ce-așteaptă ca să vie
Destinatarul lor de drept,
Și uneori, cu visuri din copilărie
Ce asteptăm să se-mplinească acum!
M-ai făcut să retrăiesc așteptările copilului ce încă mai dăinuie în suflet!
Mulțumesc pentru versurile tale frumoase!
Mereu ne-ntoarcem în trecut
în zile sfinte de Crăciun
ne luam putere de-nceput
din amintiri ce au trecut.
Cu mult drag, Mugur!
Încă o poveste scrisă în versuri de o mână măiastră, în care veselia se împleteşte cu tristeţea şi nostalgia…
Atâta timp cât copiii care am fost trăiesc în noi, să ne bucurăm…Şi să fim fericiţi şi de bucuria din ochii copiilor noştri!
Ce volum ar ieşi cu articolele tale care au ca subiect Crăciunul…! “Cutiuţa magică”, “Reîntoarcerea lui Moş Crăciun”, “Urare pentru tine şi pentru tine şi pentru tine”, “Bradul” şi altele…Cu imagini şi culori şi strălucire!
Sunt povești de altă dată
amintiri din ani frumoși
am rămas aceeași fată
am acuma chiar doi moși
unul este Nicolae:), mos frumos, tânăr, și bun,
altul este Moșul TATA care -i în cer și-i cam bătrân.
Moșii mei au pentru mine
daruri sfinte, daruri rare
Tata îmi trimite doruri
celălalt iubire mare.
Citesc…….citesc si iar citesc.Nu ma mai pot satura de atitea cuvinte asezate cu drag in toate articolele.
Sa stii ca mosul mi-a facut un cadou nepretuit…..mi-a daruit un prieten!
Daruind, vom primi un dar daruit ….din suflet.
Mulțumesc, Nicu! Meriți tot ce-i mai bun din lume. Știe moșul ce știe!
Am zambit pentru ca(si asta este un compliment)…poezioara ta imi aduce aminte de poeziile pe cat de simple, pe atat de frumoase , din copilaria mea.
Mă bucură zâmbetul tău. Mi-am atins scopul.
Mi-e teama de momentul in care voi ajunge sa-mi doresc iubire de sarbatori. Poate din motivul ca pana acum am luat-o “for granted” si nici nu mi-as fi imaginat cum ar fi fara ea. Daca mi-as dori asta inseamna ca nu am parte de ea, nu?
Imaginează-te doar cu ea. Trebuie să găsim iubirea în orice, dar în primul rând în sufletul nostru. Oricând ai loc în brațele mele.
Moşul vine şi la tine
Fãrã fricã tu sã stai
O copilã cât de micã
Este sufletul din Rai
Ce şopteşte la urechea Moşului:
“Sã nu mã uiţi! Eu,
Te aştept de-atâta vreme
Doar iubire sã-mi aduci!”
Moşul ştie şi-o sã vinã
Şi copila ce viseazã
Va primi în dar iubirea
Ce-i trimite al sãu tatã!
S-a oprit la mine-n prag
moșul Crăciun c-o sănioară
ca sa-mi pună el sub brad
dar de călătorprințară.
Muțumesc, Roxana!
Cu drag si ne mai auzim, adica ne citim!
Asta e o versificație cu conținut. De la cap și până-n vârful cozii. Plus o doză de originalitate. Fără aritmii, fără dulcegării. E așa cum trebuie să fie o poezea de acest gen! Și o scriu fără urmă de complezență!
Este foarte importanta pentru mine, părerea ta. Multumesc!